Cred că întreaga Românie s-a distrat ieri cu rezultatele sondajului realizat de BCS care a transbordat lumea noastră politică profană în spaţiul sacralităţii. A reieşit că PSD-iştii cred cel mai mult în Dumnezeu, deşi ne-am fi aşteptat ca PNG-iştii lui Gigi Becali să fie mai credincioşi decât social-democraţii. Cumva transpus la nivel local, înseamnă că cei care cred în Ovidiu Natea, Cristian Georgescu, Liviu Timar, Pavel Todoran, Vasile Boloş, Florin Vlas şi alţii care au funcţii de conducere sau mandate de aleşi locali sau de parlamentari sunt mai religioşi decât susţinătorii competitorilor lor politici.
Nu m-a mirat nici o secundă că votanţii UDMR-iştilor sunt cei mai aproape de ateism, ţinând cont de credinţa reformată că nu există Rai, Iad, sau chiar Purgatoriu în varianta catolică. Alegătorii UDMR, ceea ce, bănuiesc, că funcţionează şi la Marko Bela et co. au confirmat doar o statistică realizată la nivelul etniei maghiare legat de numărul mare al sinuciderilor înregistrate în rândul populaţiei de această etnie că are şi fundament religios.
Apoi, nici electorii PRM nu au făcut notă separată. Iubitori ai teoriei conspiraţiei, inclusiv universale, românii mari au considerat că până şi diavolul a intervenit în viaţa lor. Poate de aceea drăcuiesc şi cel mult, dacă diavolul e mai de prezent în viaţa lor. Şi dacă dracuţ e atât de des amintit de către PRM-işti, oarecum, aceştia au şi certitudinea că nu vor scăpa de el nici după moarte, având întâietate la întâlnirea cu Iadul şi cu Satana. Cu toate că se străduiesc, prin rugăciuni, să găsească drumul spre Rai.
Cum se împacă însă credinţa PSD-iştilor cu iubirea paharului, m-a cam depăşit. Aşa cum m-a distrat şi înclinaţia alegătorilor liberalilor sau ai PD spre legalizarea prostituţiei, un punct asupra căruia par să cadă de acord.
Până la urmă, sondajul BCS care a stârnit hohote de râs mi-a
