Condamnarea oficiala a comunismului totalitar ca un sistem criminal si al faradelegii este un moment istoric pentru intregul spatiu postcomunist din Europa Central-Rasariteana. Semnifica recunoasterea faptului ca, la fel ca si nazismul, comunismul s-a impus prin teroare, comparatie prezenta exclusiv in studiile despre totalitarism, dar nu la nivel de politica de stat.
Gestul Romaniei nu va ramane fara ecouri si ar putea avea consecinte asupra atitudinii politicii europene fata de comunism, pana acum ambigua datorita interventiei partidelor socialiste occidentale, dintr-un sentiment nerezolvat de culpa.
Doar prin acest gest Romania isi poate incheia socotelile cu trecutul comunist. Revolutia l-a rasturnat pe Nicolae Ceausescu, dar sistemul, prin reprezentantii sai ramasi la putere, a impiedicat transformarea societatii, perpetuandu-i practicile. Condamnarea lui ne priveste pe toti.
Acest fapt insa nu este bine inteles, poate si pentru ca dezbaterile publice despre comunism au fost structurate politic, pe clivajul putere-opozitie.
Nu se refera doar la dreptatea facuta unui grup, al disidentilor-eroi, persecutat politic de un alt grup al conducerii partidului comunist si de Securitate. Eroii vor fi omagiati, si responsabilii - dezvaluiti si condamnati. Dar prin aceasta decizie se infaptuieste un act reparatoriu pentru toti acei romani care au indurat pasiv teroarea, adica pentru cei mai multi.
Daca inventariem mecanismele terorii, realizam ca numarul celor care au suferit este mult mai mare, chiar daca, supravietuitori, nu se recunosc ca victime.
Comunismul represiv a insemnat deposedarea de proprietati, privarea de libertate sau de drepturi sociale (acces la scoala, promovare profesionala), abuzuri psihiatrice, moartea pentru opozantii regimului, dar si deportari, inchiderea frontierelor, sistematiz
