Cei multi si tacuti nu dau foc la puscarii. Cu toate ca problemele lor, in libertate fiind, sunt mult mai mari decat ale celor aflati la inchisoare. Ca si suferintele lor, de altfel.

Cei multi si tacuti nu dau foc la puscarii. Cu toate ca problemele lor, in libertate fiind, sunt mult mai mari decat ale celor aflati la inchisoare. Ca si suferintele lor, de altfel. Bunul- simt nu-i lasa nici macar sa iasa in strada. Ar putea umple bulevardele marilor orase, si nu numai, dar se gandesc intotdeauna ca exista oameni cu probleme mai importante ca ale lor, cei multi si tacuti. Iar atunci cand nu mai pot si ar vrea sa strige ca sa-i auda cineva, nu-i lasa mandria. Mandria de a fi fost cineva sau pur si simplu mandria de a fi crezut in ei si in destinul lor, mandria de a fi crezut intr-o lume mai buna. Cei multi si tacuti nu s-au revoltat niciodata si pentru ca au crezut ca ar fi fost sub demnitatea lor sa faca asta.

Doamne fereste, sa mai apara si pe la televizor, sa-i vada rudele, prietenii, vecinii! S-ar fi facut de rasul lumii si n-ar mai fi iesit niciodata din casa de rusine. Cei multi si tacuti se zbat undeva intre saracie si orgoliu, undeva intre umilinta si resemnare. Cei multi si tacuti incearca sa treaca neobservati, nebagati in seama de nimeni, n-ar vrea sa apara nici macar in sondajele care arata ca traiesc pe muchie de cutit, aproape de limita supravietuirii. Cei multi si tacuti nu fac zgomot nici macar atunci cand sunt calcati in picioare. La coada la medicamente, la coada la orice i-ar putea face sa-si mai capete putin din orgoliul care le-ar da puterea sa supravietuiasca in picioare, nu in genunchi.

Cei multi si tacuti nu se afla in nici una dintre promisiunile electorale, tocmai pentru ca sunt multi si tacuti. Cu toate astea insa, cei multi si tacuti se pregatesc sa faca o demonstratie uriasa, si nu oricum, cum n-a mai fost pana acum, si