Seara de vineri a prilejuit brailenilor o intilnire memorabila cu jurnalistul, scriitorul si criticul de arta Tudor Octavian. Au raspuns invitatiei distinsi profesori, artisti, oameni de cultura locali, dar si alti braileni care au dorit sa-l vada in carne si oase pe cunoscutul publicist. Intilnirea a avut loc la sediul din Piata Poligon a Bibliotecii Judetene, rolul de gazda fiind asumat de Rodica Draghici, directorul institutiei. Problema care a deschis dialogul s-a referit la cetatenii de onoare ai Brailei care din diferite motive au pornit pe drumul spinos si greu al strainatatii ori au plecat sa-si gaseasca marea afirmare in alte orase ale tarii. In aceasta a doua categorie, marturiseste Tudor Octavian, s-a aflat si el, care dupa citiva ani petrecuti in Brailita natala si alti citiva petrecuti la Galati cu statutul de angajat intr-un institut de proiectari, la 27 de ani, tinarul cu abilitati literare a ales sa plece la Bucuresti pentru a urma o facultate de litere, la zi, luind, practic, viata de la capat. Dupa cum chiar el a relatat, Tudor Octavian, a scris primele povestiri in perioada cind era elev la Liceul Militar, iar din anul al doilea de facultate a fost angajat la revistele "Viata Studenteasca" si "Amfiteatru", locuri unde si-a format condeiul si s-a facut remarcat de personalitati importante ale culturii romane. Dupa debutul, in 1968 cu "Povestiri diferite", a publicat mai multe volume de proza, iar in 1990, a publicat doua antologii de pamflete, precum si alte volume de proza scurta.

Preocupat de arta in egala masura, autorul a consacrat citeva monografii de arta unor pictori mai putin renumiti, reusind sa faca din scris, spune el, o buna activitate comerciala. "Sint singurul roman la virsta mea care traieste numai din scris", a afirmat Tudor Octavian. Publicistul si-a facut o cariera si din meseria de "scriitor la ziar". Numele sau este cu