Printre doua spargeri de masini, dinspre Vasluiul natal scruta Banatul. Il vedea ca pe un El Dorado autohton. Inainte de majorat, si-a pus averea intr-o plasa si a luat trenul de Timisoara. A fost tocmit rapid sa lucreze in gospodaria unei familii din Chisoda. Numai ca in scurt timp a pus mana pe banii si bijuteriile oamenilor. Prins, si-a scapat pielea lovind si apoi fugind. A uitat ca buletinul sau ramasese la fostul stapan...
Asa a ajuns vasluianul Huzum Constantin ca la nici 18 ani sa fie condamnat la aproape patru ani de detentie, acuzat de talharie. “Cand vad bani, nu mai judec” In urma cu un an si jumatate, nu a mai avut rabdare sa-si primeasca simbria de la omul care-l tocmise cu ziua si si-a luat singur banii. Dar pentru ca a fost prins, negasind vreo explicatie pentru indrazneala lui, a ridicat mana. De la acest incident si pana la incarcerare au trecut doar cateva luni.
Venise in septembrie 2004 la Timisoara, parasind Vasluiul natal in cautarea unei vieti mai bune. “Venisem la Timisoara impreuna cu niste amici de-ai mei. Doream sa gasesc ceva de munca. La noi, la Vaslui, mai greu se gaseste. Eu m-am angajat la Chisoda, amicii mei s-au dus la Mosnita Noua”. Desi, recunoaste el, a fost de acord sa-si ia banii o data pe luna - bucuros intr-o prima faza ca nu a trebuit sa apeleze la dormitul pe linia 1 peron - buna credinta l-a parasit in scurt timp.
Harnic si dorind sa castige increderea stapanului sau, Huzum si-a vazut de treaba fara sa dea vreo secunda de banuit ca are de gand sa faca vreo prostie. Situatia s-a schimbat in momentul in care a vazut, din intamplare, locul in care stapanul lui isi tinea banii. “Intr-o zi nevasta patronului a platit o suma mare de bani unui om din comuna. Atunci am vazut cati bani avea in casa si nu am rezistat. Cand vad banii, parca nu mai judec. Atunci eram si mic, nu aveam nici 17 ani”...
A asteptat sa
