Guvernantii nostri nu obosesc sa demonstreze ca ei „se bat“ pentru a convinge autoritatile apusene sa nu puna bariere in calea românilor dornici sa munceasca in Europa. Si nu-i banuiesc de demagogie. Cu siguranta, sunt sinceri când ataca tema „restrictiilor“. Nu le reprosez decât tonul folosit uneori. Nu mi-a placut deloc, pentru a da un exemplu, sa vad ca ministrul nostru de Externe i-a asigurat pe oficialii de la Bruxelles ca nu trebuie sa se sperie - atentie! de „hoardele“ din România care ar putea navali in Occident dupa 1 ianuarie 2007. De ce cred ca, in privinta aceasta, guvernantii nostri sunt sinceri? Motivul mi se pare simplu si evident. Plecarea cât mai multor români la munca in Europa reprezinta o tripla sansa pentru ei. Sa le iau pe rând. In primul rând, exodul ii ajuta pe cei aflati la guvernare sa nu-si mai bata capul cu rata somajului. Oricât de putin s-ar face pentru a se crea noi locuri de munca, rata somajului nu e in pericol sa se inflameze. Apoi: câta vreme emigratia va functiona ca o supapa a nemultumirilor, nu va creste nici rata tensiunilor sociale. Se stie, cei care isi iau lumea in cap, cautându-si de lucru aiurea, reprezinta categoria cea mai radicala de nemultumiti; cei care n-au gasit in tara lor o solutie decenta de supravietuire. In fine, prin banii trimisi rudelor acasa, emigrantii devin o deloc neglijabila resursa bugetara. Numai in primele noua luni ale acestui an, cei plecati au trimis in tara peste trei miliarde de euro. Adica, de sase ori mai mult decât suma pe care spera s-o obtina statul din vânzarea CEC-ului! Nu cred ca gresesc afirmând ca actuala „bajenie“ este fara precedent in România. Nici pe vremea când navalirile pârjoleau, periodic, principatele si nici pe vremea fanariotilor n-au existat atâtia români risipiti in lume. Potrivit unor statistici neoficiale, in prezent, in Italia ar exista peste un milion de români. Si aflu