Ioana Lupea: "Condamnarea era necesara in Romania, mai mult decat in alte tari postcomuniste, pentru ca natura dictaturii si transferul de putere au fost diferite".

Ochii contractati de ura ai senatorului PRM Corneliu Vadim Tudor deasupra ranjetului smecher al tanarului social-democrat Victor Ponta. Imaginea unui Ianus al postcomunismului a carui nastere a fost posibila tocmai pentru ca Romania nu a condamnat regimul totalitar la inceputul anilor ‘90.

Parlamentul amintea ieri de primele sedinte ale CPUN-ului dezbinat de confruntarea dintre majoritatea urmasa a PCR si opozitia anticomu-nista.

Raporturile de forte au fost insa altele: comunismul totalitar a fost condamnat, iar statul a cerut iertare pentru suferintele romanilor. Fluieraturile, huiduielile, injuriile, hohotele auzite ieri in parlament, in batjocura la adresa victimelor, sunt vocea tipata a comunismului totalitar care fara vocalize isterice poate ca nu s-ar mai deslusi.

Falia din elita politica are un corespondent in societate. Potrivit unui sondaj comandat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, 53a dintre romani considera comunismul o idee buna, in ciuda suferintelor indurate. Nu cred insa ca, astazi, o fiinta umana responsabila poate pune pe un taler al balantei o paine garantata si pe celalalt viata unui om.

Rezultatul evidentiaza mai degraba efectul manipularii politice a istoriei recente din cei 17 ani de tranzitie, decat biruinta postuma a terorii.

Condamnarea comunismului era necesara in Romania poate mai mult decat in celelalte tari ale Pactului de la Varsovia, pentru ca natura dictaturii, ca si transferul de putere au fost diferite. Esalonul secund al nomenclaturii, beneficiarul Revolutiei, a fost extrem de atent sa rupa legatura intre ideologie si teroare.

S-a opus constant oricarei examinari a trecutului pentru