Îmi amintesc şi acum, cât de tare m-am revoltat, atunci când Guvernul PSD a vrut să interzică fotografierea sau filmarea hogeacurilor demnitarilor precum şi încăpăţânarea lor în a amâna modificarea Codului penal şi odată cu aceasta şi dezincriminarea calomniei şi insultei. Atunci, hotărârea roşilor, cum şi-au construit renumele în legislatura trecută, de a pune capacul pe obiectivele fotoreporterilor şi cameramanilor a fost susţinută cu oarecare bucurie şi de Opoziţia care a urcat vremelnic la putere, în 2004. Scandalul mediatic, extrem de incisiv şi concertat la acea dată şi nu acela cu dinţişori de lapte care se practică în prezent, i-a descumpănit pe guvernanţi, iar apoi pe parlamentari, aceştia renunţând să îşi pună media şi societatea civilă în cap.

Acum însă, proiectul elaborat de Guvern referitor la modificarea unor prevederi din Codul penal m-a cam lovit în moalele capului. După cum sună noile articole adăugite din cod, nu prea văd cum jurnaliştii îşi vor mai putea documenta materialele. Şi nu mă îngrijorează foarte tare faptul că nu am mai avea voie să difuzăm fotografii sau imagini cu persoanele cercetate, fapt care mi se pare oarecum firesc, ţinând cont că învinuiţii au şi ei dreptul la propria imagine înainte de a fi trimişi în judecată şi judecaţi. Însă mă sperie gândul că ziariştii nu vor mai avea dreptul de a uza de acte din dosarele ajunse pe rolul instanţelor pentru a-şi documenta materialele, ceea ce înseamnă, de fapt, că nu prea vor putea prezenta probe că cele scrise sunt într-adevăr reale. Iar dacă ar încălca aceste articole, s-ar mai trezi şi în puşcărie, în cea mai neagră situaţie. Deasemenea, mi se pare absurd să aştepţi ca un proces să se sfârşească înainte de a publica depoziţia unui martor, un act depus în instanţă, în condiţiile în care un proces în Justiţia românească durează lejer câţiva ani dacă este complexă cauza. Iar după