La moartea generalului Augusto Pinochet Ugarte (1915-2006) in Santiago, in 10 noiembrie, gloate de stangisti demonstrau pe strazi, protestand ca nu s-a facut "dreptate" - dreptate, pentru ei, insemnand utilizarea unor tribunale si judecatori partinitori care le-ar fi oferit o victorie in ochii istoriei. Ar fi fost o victorie nemeritata, pe care nu au putut-o obtine pe campul de lupta sau in ochii unei posteritati obiective. Insa, deocamdata, acea posteritate obiectiva nu exista, judecand dupa majoritatea comentariilor din presa occidentala (si, din pacate, romaneasca), care au tins sa citeasca aceeasi partitura ignoranta - Pinochet dictatorul violator al drepturilor omului, Pinochet criminalul ce a rasturnat un guvern democratic etc. Realitatea este cu totul diferita, fapt demonstrat de faptul ca 60.000 de oameni s-au perindat la catafalcul generalului din cazarma capitalei chiliene. Ce l-a facut pe Pinochet dictatorul cel mai urat din lume, cel putin in ochii stangii mondiale? In general, doua motive, ambele de neiertat pentru "progresisti" - a reusit, pentru prima oara in istorie, sa rastoarne un regim comunist dinauntru, demonstrand falsitatea doctrinei Brejnev (odata comunizata, o tara ramane comunista), si in mai putin de doua decenii a transformat o tara ruinata de socialism in cea mai bogata din America Latina. Ironia este ca, desi Pinochet a trebuit sa ceara sa fie incinerat pentru a evita sa-i fie violat mormantul, iar predecesorul (si colegul de loja masonica) sau, Salvador Allende, are statuie in Santiago, in realitate chilienii sunt prosperi si liberi datorita generalului si impotriva intentiilor si politicii lui Allende. Intr-adevar, ales in 1970 cu doar o treime din voturi si cu conditia speciala, si unica, de a semna o declaratie promitand respectarea legilor si a Constitutiei, Allende a inceput transformarea rapida a tarii intr-o copie a Cubei lui C