Este soarta simbolurilor, de orice fel ar fi ele: cata vreme sunt afisate, nu spun nimic. Daca le dai jos, abia acest gest devine graitor. Nimeni n-a avut nimic de obiectat cand portretul lui Ceausescu a fost inlocuit de o icoana. Religia fusese persecutata in timpul regimului comunist. Biserici fusesera daramate sau ascunse, Mos Craciun devenise Mos Gerila, oamenii se temeau sa mearga la slujba, duminicile... N-am mai intrat intr-o sala de clasa de foarte multa vreme. N-am nici o idee daca in fiecare se afla azi o icoana sau mai multe, nici ce dimensiuni pot avea aceste icoane, nici unde sunt ele asezate. Cat timp am predat la o scoala generala (intre 1980 si 1989), in clase nu se afla, fireste, decat portretul Tovarasului, deasupra tablei, mai intai cel "intr-o ureche", apoi cel la care se vedeau ambele urechi, plus o cravata argintie. Pe culoare scoala era "pavoazata" cu tot felul de lozinci si panouri de onoare. Nimeni nu se oprea vreodata in fata lor. Nici portretul sefului nu era onorat sau macar observat de cineva. El nu-si mai indeplinea scopul: starnirea admiratiei pentru conducator, a avantului revolutionar etc. Era o pata pe care dupa o vreme nu o mai vedeai. Propaganda, de la un timp, nu mai vorbea. Scopul ei era sa te impiedice pe tine sa vorbesti.

Este soarta simbolurilor, de orice fel ar fi ele: cata vreme sunt afisate nu spun nimic. Daca le dai jos, abia acest gest devine graitor. Nimeni n-a avut nimic de obiectat cand portretul lui Ceausescu a fost inlocuit de o icoana. Religia fusese persecutata in timpul regimului comunist. Biserici fusesera daramate sau ascunse, Mos Craciun devenise Mos Gerila, oamenii se temeau sa mearga la slujba, duminicile... Nu-i de mirare ca dupa revolutie s-a petrecut o revenire in exces a imageriei crestine. I-am vazut pe Petre Roman si pe Iliescu facandu-si cruci electorale. Ultimul a si fost incoltit cu intreb