Au trecut 17 ani. Intram, ca maine, in Uniunea Europeana, dar dnii Basescu si Popescu Tariceanu au pus, ieri-alaltaieri, Romania de turta dulce alaturi de restul Uniunii, toata de turta dulce pentru eveniment. Presedintele n-a scapat prilejul si a schitat un plans sincer. Departe de ranjetul prezidential de acum 17 ani, care ni se parea, poate, multora, totusi, o geana de lumina. Nu era chiar o "geana la apus", dar totusi. Avem, cu mare intarziere, si un raport pentru a le demonstra celor mai greu credinciosi caracterul criminal si ilegitim al regimului comunist, sub senila caruia am stat 45 de ani. Aceeasi intarziere care s-a manifestat constant si in reforme, in reala dorinta de integrare in lumea tarilor libere si civilizate. Iar acestei intarzieri trebuie sa-i spunem cumva. I-am putea spune simplu Iliescu. Pentru ca domnul Ion Iliescu ne-a tot ras in nas nu stiu cate mandate. Mandate de ras, fireste, asa cum se vede acum, dupa consumarea lor si dupa consumarea unei parti, ireversibile ca toate celelalte, din viata noastra. Si, de fapt, mandate chiar de plans. Mai nuantat, dl Basescu mai si lacrimeaza, din cand in cand, iar ha-ha-ha-ul domniei sale nu are nimic cu ranjetul dinainte. Am progresat deci. Presedintele a lacrimat si pentru cei care se vor bucura de noua situatie a tarii. In legatura cu asta sa ne amintim de anul 1918. Sperantele regatenilor care visau la o civilizatie mai europeana au fost atunci ca, prin unirea cu Transilvania, lumea sudului se va lua dupa aceea, mai sobra si mai cinstita, considerau ei, a Ardealului, ca si intre cetatenii sudului se vor rari hotii si smecherii. Nu s-a intamplat asa, o stie toata lumea. Dimpotriva, ardelenii au observat cu surprindere o corupere a moravurilor concetatenilor lor, sub influenta celor din Vechiul Regat, cum se spunea in anii interbelici. Acum, multa lume din Romania, cei care se simt mai europeni, ma