Să strângem rândurile în jurul CEC! Ultimul bastion bancar de stat. Să-l conducem noi, într-un Consiliu de Administraţie de uniune naţională! Un pensionar, un sindicalist, un patron, doi din societatea civilă şi trei finanţişti. Să ni-l vindem nouă! Am dat un leu pentru Ateneu, mai dăm cinci euro fiecare şi CEC rămâne al românilor, privatizat într-o uriaşă cuponiadă. Autorii moţiunii „Opriţi privatizarea CEC“ au şi argumente din alt registru decât &bd

Să strângem rândurile în jurul CEC! Ultimul bastion bancar de stat. Să-l conducem noi, într-un Consiliu de Administraţie de uniune naţională! Un pensionar, un sindicalist, un patron, doi din societatea civilă şi trei finanţişti. Să ni-l vindem nouă! Am dat un leu pentru Ateneu, mai dăm cinci euro fiecare şi CEC rămâne al românilor, privatizat într-o uriaşă cuponiadă.

Autorii moţiunii „Opriţi privatizarea CEC“ au şi argumente din alt registru decât „Nu ne vindem ţara!“. CEC trebuie să asigure servicii bancare pentru absorbţia fondurilor UE şi dezvoltare rurală. Poate doar la stat. De ce nu ar folosi şi un patron privat oportunitatea, dacă piaţa cere astfel de credite? Ar face-o, pentru profit, dar la dobânzi şi comisioane inaccesibile ţăranului şi micului întreprinzător, arată apărătorii spiritului bancar naţional de stat. Nu ne lămuresc însă de când băncile fac protecţie socială şi dau subvenţii. Nici nu spun că pentru aşa ceva statul are alte instrumente, pentru care plătim taxe. Ori că produsele bancare nu sunt bunuri publice, de care să beneficiem toţi, solidar, indiferent de cât plătim fiecare.

Creditele nu sunt nici servicii de apărare, nici de justiţie, încât să nu ne putem lipsi de furnizorul stat.

După raţionamentul oponenţilor privatizării, CEC trebuia să fie deja spaima competitorilor privaţi. Nemânat de pofta pr