"Domnule Popescu - i-a zis profesorul de romana sculptorului Florinel F. Popescu - vezi ca baiatul matale are o problema cu consoanele."
"Cum, adica, o problema cu consoanele - s-a burzuluit tatal lui Florinel F. Popescu - daca nu-i nici balbait, nici sasait? Iar cand il spune pe r, parca-i francez sadea." "L-am pus de zece ori sa zica Besiktas Istanbul si el de zece ori a zis Besitkas - a insistat profesorul - iar daca nu crezi ca asta e o problema, pune-l sa spuna sculptor." "Ia zi, ma sculptor", l-a luat cu binisorul tatal Popescu pe fiul Popescu, de indata ce au ajuns acasa si nu avea cine sa-l timoreze pe mititel. "Scluptor, scluptor, scluptor, sculptor", a repetat foarte sigur de el baiatul.
"Mda - a conchis artistul - e ceva aici. Ia sa mergem noi la un nenea doctor." Medicul defectolog l-a pus pe Florinel sa spuna si sa scrie "defectolog", "bancnota", "tocmai", "poticneala" si alte cuvinte si pe toate Florinel le-a rostit si le-a scris aiurea: deflectolog, bancota, tocami, poctineala... Medicul l-a lamurit pe tata ca o chestiune genetica, in sensul ca nervul zgubilitic se scurtcircuiteaza in cateva locuri cu cel bramburitic. "De obicei, e pe linie masculina. La baietii care incurca intre ele consoanele, tatii incurca sotiile cu cumnatele. Dumneavoastra aveti cumnata?", a scurtat medicul vizita. "Dumnezeu sa va dea sanatate, domnule doctor - s-a luminat la fata sculptorul - sigur ca am cumnata. Am trei, daca ma intelegeti. Si o multime de scandaluri in casa. Dar daca ma asigurati ca e de la un nerv, nu c-as fi eu un porc, atunci, e altceva. Inseamna ca problema e la ele." Desi nu exista un tratament stiintific, doctorul le-a recomandat celor doi Popesti o cura cu samburi de migdale, carora Florinel le-a zis de la inceput midgale si a tinut-o asa pana ce a trebuit tratat pentru exces de magneziu. "Cu ce naiba il indopati - l-a intrebat pe sculptor m
