Cum vad maramuresenii de pe Valea Izei aderarea Romaniei la Uniunea Europeana
Uniunea Europeana, sau pentru unii „Uliulea Ieuropeana”, e un fel de... dragoste intre popoare sau de... Uniune Sovietica. De la 1 ianuarie 2007, mortii nu vor mai putea fi ingropati, taranilor li se va da un milion de lei vechi ca sa nu mai predea lapte la centrele de colectare, iar „grajdiurile” vor fi daramate.
Nu sunt replicile unui film S.F., ci parerile unei categorii de romani care reprezinta circa 40% din populatia tarii: taranii.
Decembrie. Anul Domnului 2006. Anul de dinaintea aderarii Romaniei la UE. Bucuresti. Capitala Romaniei. Peste cateva zile, o capitala europeana. Guvernul, primarii, presedintele isi pregatesc discursurile pentru manifestarile din noaptea in care vom fi primiti oficial in marea familie europeana. Se anunta fast, artificii, lumini, concerte, sampanie...
Maramuresul Istoric. Satele de pe Valea Izei. O zona in care primarii au inteles ca doua-trei stegulete albastre agatate pe stalpi nu aduc europenizarea localnicilor. Cateva mii de oameni care au impins si ei „caruta” aderarii Romaniei la UE, dar acum, par ca au ramas undeva, pe drum...
Pe ulita „principala” a Ieudului e forfota mare, asta desi zice-se ca pentru a merge „in sat”, ori chiar la primarie, e musai sa ai o pereche de cizme „de guma”.
Primarul, Nicolae David, zice ca are proiecte. Oamenii in schimb, nu prea: „in comuna noastra, fermierii nu au obtinut pana acum fonduri Sapard. Nici cei care detin pensiuni turistice n-au incercat sa intocmeasca proiecte in acest sens.
Privitor la apropiata aderare la UE, oamenii sunt destul de speriati, iar in ce priveste fondurile guvernamentale de sprijinire a activitatilor agricole, stam asa si asa. Astfel, cota de lapte a fost inregistrata doar pentru un numar de circa 600 de vaci, adica pentru circa jumatate
