Înainte de 1989, un prim-secretar (pentru cei mai tineri: un fel de stăpân comunist al unui judeţ) avea dreptul la nişte privilegii pentru care era invidiat de toţi ceilalţi muritori. Care erau aceste privilegii? În esenţă, prim-secretarul putea să fumeze Kent, să bea Pepsi şi să mănânce banane. Produse inaccesibile celorlalţi cetăţeni. Mărfuri de contrabandă în sens propriu. Astăzi, orice salariat nevoiaş fumează Kent, bea Pepsi şi mănâncă, atunci când vrea muşc

Înainte de 1989, un prim-secretar (pentru cei mai tineri: un fel de stăpân comunist al unui judeţ) avea dreptul la nişte privilegii pentru care era invidiat de toţi ceilalţi muritori. Care erau aceste privilegii? În esenţă, prim-secretarul putea să fumeze Kent, să bea Pepsi şi să mănânce banane. Produse inaccesibile celorlalţi cetăţeni. Mărfuri de contrabandă în sens propriu. Astăzi, orice salariat nevoiaş fumează Kent, bea Pepsi şi mănâncă, atunci când vrea muşchiul lui, banane. S-a schimbat ceva în ţara asta? Avem o imagine despre ce a însemnat comunismul în istoria României? Despre cum a pervertit el conştiinţele câtorva generaţii? Despre reziduurile aflate încă în mentalul colectiv? Sigur, nostalgici încă există, chiar dacă mai aveam câteva zile până vom deveni membri UE. Avem, în schimb, un raport oficial primit cu înjurături încă înainte de apariţie. Este limpede: aici nu se poate ajunge la consens. Nu pot avea aceeaşi poziţie cei care au supt cu toată gura la tata comunismului şi cei care-şi mai potoleau foamea ascultând noaptea Europa Liberă.

Raportul despre comunism, întocmit de un colectiv condus de Vladimir Tismăneanu, are şi el destule puncte slabe, dar mai ales pare alcătuit pentru a lovi popice aflate acum în prim-planul scenei politice. Adică, are o privire mai puţin detaşată şi îndreptată spre trecut, aţintită însă prea mult spre prezent