Adulator al lui Ceausescu, sustinator al comunismului, prieten de sprituri cu securistii, delator al confratilor scriitori, Corneliu Vadim Tudor este un personaj macinat de invidii si orgolii, ros de frustrari, dupa cum reiese din propriile-i dosare de urmarire informativa. DUI-urile cu numele de cod "Ticu" arata o fata mai putin cunoscuta a liderului PRM, cel care la 17 ani de la revolutie a incercat sa blocheze condamnarea comunismului. Nemultumit ca figureaza in raportul Tismaneanu, CVT a transformat in circ sedinta solemna a Parlamentului. "Eram doar ziarist, imi castigam painea", spune Vadim. Cum? Reiese si din dosarul sau de la securitate. In 1986, Corneliu Vadim Tudor incepe sa-si doreasca o masina. Dar nu oricare, ci un ARO de "comanda, asa cum au fotbalistii". Incep presiunile, prima la rand fiind Ana Muresan, la vremea aceea ministru al industriei, careia ii da zeci de telefoane, ii trimite memorii si se duce in audienta. La ea, dar si la Gheorghe Oprea, primviceprim-ministru, la ministrul energiei, Ion Avram, generalul Gainusa, gen. Ilie Ceausescu si Ion Dinca. Usile tuturor ii erau deschise si poetul nu se jena sa ceara. Scopul, unul nobil, desigur; "un ARO dichisit, gen limuzina, neaparat gri metalizat si cu numar scurt". Corneliu Vadim Tudor are insa ghinion, masina e alba! Obsedat, devine isteric, scrie, da telefoane, ameninta cu scandalul, se roaga. Pe scurt, face cam ce face si acum. Rapoartele ofiterilor de securitate, pe care ii pistona cu zeci de telefoane, sunt clare. "Vrea cu orice pret ARO-ul gri metalizat si nu intelege de ce nu-l capata odata". De ce nu este "servit", tocmai el, pe umerii caruia se sprijinea propaganda partidului. Plictisita si exasperata, securitatea ii da pana la urma masina dorita. Vadim nu suporta "plosnitele burgheze" Cum unei masini ii sta bine in garaj, Vadim isi doreste si o casa. Dar nu oricare, ci o viluta intr-u