Rezistenta anticomunista din Romania, manifestata in primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial, imediat dupa instaurarea regimului de tip sovietic, este un capitol al istoriei mult prea putin cunoscut de opinia publica. Pe nedrept au fost dati uitarii eroi precum Ion Gavrila Ogoranu, Nicolae Dabija, Ion Uta, Teodor Susman, Nicolae Pop sau Atanase Oniga, care, in majoritate, si-au gasit sfarsitul in beciurile Securitatii. Lucrarea realizata de comisia prezidentiala coordonata de istoricul Vladimir Tismaneanu, pe baza careia presedintele Traian Basescu a condamnat in Parlament ororile sistemului comunist, aloca spatii largi acestor eroi, precum si modului in care au organizat "focarele" de rezistenta impotriva sistemului instaurat de sovietici. Autorii lucrarii au identificat mai multe zone de rezistenta, in cadrul carora s-au identificat diferite formatiuni de lupta anticomunista. Muntii Apuseni, Depresiunea Huedin, Muntii Fagaras-versantul nordic, nordul Transilvaniei, Transilvania centrala, Crisana, Banat sunt cele mai importante zone din aceasta parte a tarii in care au activat puternice grupari inarmate, considerate "subversive" de Securitate. Chiar daca au actionat izolat si nu au avut foarte multi adepti, aceste grupari au pus probleme mari regimului, motiv pentru care actiunile de represiune au fost foarte brutale. Cei mai multi lideri au fost executati, altii au primit ani grei de inchisoare. Putini au supravietuit pentru a apuca sa traiasca prabusirea comunismului in 1989. Maiorul Nicolae Dabija, conducatorul "haiducilor" din Apuseni In Muntii Apuseni a existat unul dintre cele mai mari bazine de rezistenta armata anticomunista. Pe versantul oriental al Muntilor Apuseni s-a constituit in anul 1948 "Frontul Apararii Nationale. Corpul de Haiduci", sub conducerea maiorului Nicolae Dabija si a subinginerului Traian Macovei. Partizanii si-au construit