Nici un om intreg la minte nu s-ar fi opus dezavuarii totalitarismului. Poate o mana de fosti nomenclaturisti de varf. Nici chiar echipa de zgomote peremista, care l-a bruiat necivilizat, cu reprobabile mijloace de peluza, pe Traian Basescu, nu-mi imaginez ca ar putea aduce elogii unui sistem pe care in ‘89 un intreg popor l-a rasturnat platind cu sange. Circul penibil a fost determinat de orgolii. Traian Basescu a gresit. Prima oara cand l-a numit pe Vladimir Tismaneanu - personaj controversat din toate punctele de vedere, de la ascendenta sa, la perceptia avuta chiar in tara de adoptie. Apoi, a acceptat ca Tismaneanu sa-si numeasca in comisie doar apropiati ai sai, cu vederi exclusiv de dreapta, desi cativa au in spate vulnerabilitati. Incepand de la colaborarea unora cu Securitatea si terminand cu cariera de culturnic a altuia, episod omis cu grija in C.V.-ul publicat pe www.presidency.ro. Multi, cu o discutabila autoritate stiintifica, oricum sub girul pe care Academia l-a fi putut da Raportului.
Alocutiunea presedintelui a fost in mare masura judicioasa. Dar el a gresit insistand sa impuna natiunii Raportul ca document oficial al statului roman, desi e o lucrare incompleta, aleatorie si exemplificand umoral. Analiza o sa continue, zice presedintele. Atunci, ce si-a asumat, o ciorna?! Care sa fie, fara ca barem Parlamentul sa se poata pronunta, document al statului roman? Sentinta “Statul sunt eu!” e atribuita Regelui Soare, Ludovic al IV-lea. Dl Basescu nu e rege, a fost ales cu 50%, iar Romania nu e Franta secolelor XVII-XVIII, ci republica si are ca for suprem Parlamentul, care intruneste voturile intregului electorat. Asa e, deocamdata, Constitutia. Chiar daca nu-i place presedintelui.
