Dupa condamnarea comunismului la cel mai inalt nivel, sustinatorii "democratiei originale" acum probabil respira usurati. A fost greu, dar a trecut. Ce mare scofala daca s-au regasit in cuprinsul unui raport oficial, foarte important ca valoare mai ales pentru cei care au suferit decenii la rand, cum niciodata nu a mai fost prezentat in Romania? Cum nimeni nu i-a luat de guler pentru ca au slujit un regim odios, cei "condamnati" se gandesc ca nu mai au de ce sa-si faca probleme in viitor. In fond, spun ei, mare lucru nu au pierdut daca au fost pusi langa comunistii lui Dej si ai lui Ceausescu, drept sustinatori ai unei ideologii ostile societatii deschise. Ca doar nu au fost singurii care au incurajat monopolul puterii, cultul personalitatii si intimidarea! De ce sa cada numai pe ei magareata pentru toate nenorocirile aduse de regimul comunist? Numai pentru ca vrea Basescu? - au acuzat chiar in deschiderea sedintei de luni nostalgicii regimului ceausist. Participand interesati la circul din Parlament, instrumentat si sustinut la unison de parlamentarii stangii extremiste - in felul asta au aratat ca raman pe veci ancorati in trecut -, mare parte dintre cei vizati in Raportul Tismaneanu s-au resemnat, avand drept multumire faptul ca slujesc cu devotament un comunism rezidual. In definitiv, nimeni nu a dat cu parul, nu i-a obligat sa iasa din viata publica sau i-a trimis la carcera. A fost un episod din judecarea trecutului, care anunta prin mesajul uman un final de revolutie inceputa cu 17 ani in urma. Este posibil ca unii, dupa ce au sanctionat dur condamnarea comunismului prin metode invatate in epoca totalitarismului, sa regrete in sinea lor atitudinea revoltatoare dinaintea zilei de 18 decembrie, avand in vedere faptul ca nu si-au auzit numele rostit de catre seful statului in Parlament. Ma refer aici nu doar la "stalpii comunismului", mai inalti sau mai marunti,