Scandalul din parlament de luni, 18 decembrie, a avut, firesc, câstigatori si perdanti. A câstigat, de exemplu, presedintele Basescu. Domnia sa, victimizat la scena deschisa prin urletele parlamentarilor si „invitatilor“ PRM, si-a apropiat o categorie de electorat care in ultima vreme se cam suparase pe el. Nucleul - inca existent - al anticomunistilor „prin vocatie“, descendentii fostei aristocratii nationale masacrate de comunism etc. au vazut in Raportul presedintelui un fel de spovedanie a celui care spunea, cu nici un an in urma, ca nu are o baza pentru a condamna regimul comunist. Dl. Basescu a jucat bine. Atunci când facea nazuri si spunea ca nu are un temei pentru a condamna sistemul lui Dej&Ceausescu (in fond afirmatia sa, si nu condamnarea, era lipsita de temei), presedintele juca rolul unui Toma Necredinciosul. Acum i s-a dat „proba“ cu fundament stiintific si presedintele a actionat categoric si explicit. Unii l-au acuzat ca a speculat momentul, ca si-a insusit opera unor istorici etc. Sunt rautati. Surprinzator ar fi fost ca presedintele (care a provocat evenimentul) sa nu profite. Cum se spune in popor, cine plateste nunta comanda si muzica. Alta „muzica“ a furnizat echipa dlui Vadim Tudor. Presa din ultimele zile spune ca liderul PRM a dezamagit, din nou. Pe cine? Pe cei care nu l-au votat niciodata si nici nu aveau de gând s-o faca? De fapt, CVT si-a jucat partitura pe care rolul sau o cere. Desigur ca manifestarea sa a fost dezagreabila. Dar o buna parte (macar) din electoratul PRM s-a considerat razbunat prin fluieraturile si invectivele preferatului lor. Deci, oricât de cinic ar suna, si CVT a fost un câstigator al zilei de luni. Un scor alb are PNL; a pierdut pentru ca Basescu „i-a luat fata“ in problema deconspirarii comunismului, dar a si câstigat pentru ca aceasta deconspirare (ceruta, la nivel politic, in ultima vreme, doar de PNL) s-a produs.