Miercuri, 13 decembrie 2006, la ora 19.00, la Clubul Prometheus s-a desfăşurat cea de-a cincea ediţie a galei premiilor Cartea Anului 2005-2006, acordate de revista România literară cu sprijinul Fundaţiei Anonimul. Având deja în spate o tradiţie a exigenţei şi a onestităţii criteriilor, acumulând, în acest lustru, o listă de nominalizaţi care include nume ca Mircea Cărtărescu, Monica Lovinescu, Matei Călinescu, Radu Cosaşu, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu, Andrei Codrescu, Emil Brumaru, Gheorghe Crăciun, Andrei Pleşu, Livius Ciocârlie, Dan C. Mihăilescu, Andrei Cornea, Radu Aldulescu, Eugen Simion ş.a., evenimentul a rămas la fel de elegant, dar şi producător de surprize.
Cele cinci cărţi alese de juriu pentru anul acesta s-au repartizat aproape egal între proză (Ion Manolescu, Derapaj, Ed. Polirom; Petru Cimpoeşu, Christina Domestica şi Vânătorii de suflete, Ed. Humanitas; Eugen Uricaru, Supunerea, Ed. Cartea Românească) şi critică/istorie literară (Matei Călinescu, Eugen Ionesco: teme identitare şi existenţiale, Ed. Junimea; Florin }urcanu, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei, Ed. Humanitas). Juriul, format din Nicolae Manolescu - preşedinte -, Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu, Adriana Bittel, Gabriel Dimisianu şi Alex. Ştefănescu, prezent in corpore la Prometheus, s-a decis (nu tocmai uşor) asupra cărţii lui Florin }urcanu.
Dacă celelalte excelau prin stil şi prin umor, volumul Mircea Eliade. Prizonierul istoriei se detaşează net printr-o obiectivitate foarte greu de pus în scenă dacă ne gândim la prea acidele dispute privitoare la Eliade. Nu întâlnim nici mitizarea indigestă, de manual, a istoricului religiilor, nici viziunea unilaterală şi maliţioasă a "uitării fascismului" (după Alexandra Laignel-Lavastine). Am putea vorbi despre o anume "uitare a maniheismului" în cazul lui Florin }urcanu. Prezentar
