Dupa saptesprezece ani de la Revolutia anticomunista din decembrie 1989, Presedintele Romaniei face, in sfirsit, un gest absolut necesar, indelung asteptat de toti cei pentru care regimul instaurat prin minciuna, teroare si sustinut prin forta tancurilor rusesti a insemnat stoparea evolutiei europene a tarii si distrugerea unui numar impresionant de destine umane. Condamnarea „explicita si categorica a sistemului comunist din Romania, de la infiintarea sa, pe baza de dictat, in anii 1944-1947, si pina la prabusire, in decembrie 1989“ ca regim ilegitim si criminal este un pas decisiv pentru despartirea oficiala si definitiva de trecutul comunist.

Din pacate, ceea ce trebuia sa fie un moment solemn, care sa confirme maturitatea clasei politice romanesti, s-a transformat intr-un spectacol penibil, de un grotesc marca V.C. Tudor PRM. Comportamentul de luni al liderului PRM era, intr-un fel, previzibil. Stupefiant, insa, a fost sprijinul neconditionat pe care i l-au oferit Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, si o serie de parlamentari iresponsabili si agitati, care pareau sa aprecieze in mod deosebit dementa si agresivitatea cu care se dezlantuisera suporterii en titre ai comunismului. Pentru ca luni, 18 decembrie a.c., incinta Parlamentului Romaniei a fost transformata intr-o arena, in care ultimele vestigii ale regimului incriminat de Presedintele Basescu au demonstrat, pe viu, cum inteleg comunistii sa ii trateze pe toti cei care au alte opinii decit ei: cu amenintari violente, cu racnete si injurii, cu un dispret visceral pentru tot ceea ce inseamna superioritate intelectuala, civilizatie si decenta.

V.C. Tudor nu este nebun. El este intruchiparea mizeriei morale si a degenerescentei totale a omului nou creat de ideologia comunista. El stie ca publicul caruia i se adreseaza este format din indivizi cu creierele spalate, incapabili sa g