Ca e poeta, se „simte“ in ton: discret cintator, de parca ar recita un poem in proza. Nu de cuvinte pare sa-i fie frica, nici de intrebari, ci de functia oficiala atunci cind ea poate altera discursul, inlocuindu-l cu unul „din plastic“. Magda Carneci, director adjunct al Institutului Cultural Roman de la Paris, e, de aproape un an, „functionar“ si ramine, de mai demult, poet. Dupa 1 decembrie, Magda Carneci detine functia de director interimar al ICR – Paris, dupa demisia lui Radu Portocala.

V-ati indragostit de Paris cu ani in urma. Cu ce v-a sedus Parisul?

Am ajuns la Paris imediat dupa revolutie, in februarie 1990, la invitatia unei asociatii de tineret politic francez, care a organizat forumul revolutionarilor din Europa de Est, sub egida lui François Mitterrand. A fost un fel de plonjare directa si nepregatita in lumea franceza, foarte politizata, pentru care eu nu aveam deloc antene, pentru ca in Romania comunista eram cu totii extirpati de organ politic. Acest plonjon m-a marcat: mi-a dat gustul acestui oras extraordinar, nu doar din punctul de vedere al politicii, dar si pentru fervoarea culturala si, mai ales, pentru frumusetea lui ca oras, o opera de arta pur si simplu.

Ce va place sa faceti la Paris, cind aveti timp?

imi place sa ma plimb pe strazile mai putin importante si sa vad cum stau oamenii la braserii in jurul unei cafele si privesc trecatorii. A sta la o masa pe trotuar si a privi trecatorii este pentru mine un spectacol complet. Nu doar hranitor, dar de o frumusete si de o varietate extraordinara.

Vi se intimpla sa va oferiti acest spectacol?

Mi se intimpla din ce in ce mai rar, pentru ca obligatiile mele de serviciu sint din ce in ce mai mari.

- Noi nu sintem casa de cultura

Care este rolul Institutului Cultural Roman de la Paris, al carui director adjunc