Domnule Radu Paraschivescu, chiar dacă pasiunile prea greu pot fi ierarhizate, ce alegeţi, întâi şi-ntâi, pentru cartea de vizită? Sau, anticipându-vă (poate greşesc...) răspunsul, câte meserii credeţi că înghite eticheta de scriitor?

Sub întrebarea dumneavoastră ghicesc o alta: nu vi se pare că aveţi prea multe pălării pentru un singur cap? Vă răspund mai întâi la ea. Ba da, mi se pare. De fapt, nu mi se pare, sunt sigur. De câtăva vreme practic o echilibristică ingrată, chiar riscantă. Nu m-a vizitat niciodată ispita ubicuităţii, însă am tot mai des momente când simt că e prea mult. Revenind la ierarhia de care aminteaţi, cred că sunt scriitor. Am publicat câteva cărţi, am tradus (adică rescris) masiv şi cotizez săptămânal cu şapte-opt articole prin diverse jurnale. Constat, cum spuneam adineauri, că am ajuns un scriitor pândit de primejdia risipirii. Dan C. Mihăilescu a avut bunătatea să mă facă atent asupra acestui lucru şi, recunosc, a avut dreptate. Îmi aparţin într-o măsură tot mai mică. Abandonez planurile pe termen lung ca să fac loc priorităţilor. Imediatului. Am o carte începută acum trei ani şi scrisă pe jumătate, pe care nu pot s-o continui din cauza angajamentelor zilnice. Am început să gândesc totul în funcţie de criterii administrative: număr de semne, termen de predare, font de scriere etc. Chiar şi interviul acesta intră sub aceeaşi cupolă. Dar mă scutur şi zic: sunt scriitor, nimic altceva.

Aveţi succes. Romancierul, sau traducătorul câtorva zeci de volume ,grele" ajung şi ei la public, mai încap de gazetar, de discursul lui de(spre) televiziune?

Amândoi ajung liniştit la public, iar prezenţa lor nu e stânjenită de conturul gazetarului. Mă grăbesc să vă spun de ce: nu sunt gazetar - nici de televiziune, nici de alt fel. Sau, cel puţin, nu mă consider. Iscălesc o cronică TV, o cronică a tradu