Rusia este in prim-plan. Pe de o parte, detine considerabil din rezervele mondiale de titei si gaz natural. Pe de alta parte, dependenta Europei de Rusia in aprovizionare este in crestere. Este o naivitate sa cerem Rusiei sa trateze tranzactiile cu petrol si gaz natural ca pe cele cu vin sau incaltaminte. Energia este un bun strategic! Pentru ca ambele palate vorbesc despre o strategie energetica a Romaniei, merita sa reiau unele aspecte pe care le-am subliniat in mai multe dati in acest ziar.
Exista presiune de profunzime pe ambele laturi ale pietei energiei, ceea ce va mentine tendinta pretului titeiului. Pe latura cererii se simte cresterea economica din Asia. China se afla intr-o campanie de achizitie de campuri petrolifere, care sa-i asigure surse de aprovizionare intr-un viitor cu multe necunoscute (vezi diplomatia tot mai activa in Africa, si nu numai). Pe latura ofertei se simte dezechilibrul intre descoperirea de noi campuri petrolifere si exploatarea curenta. In aceste conditii, renta de raritate (diferenta intre pretul de vanzare si costul extractiei) creste, chiar daca cu fluctuatii. De aici apare reticenta tarilor care au rezerve mari de petrol si gaz sa le instraineze. Ca numim aceasta atitudine nationalism economic conteaza mai putin; ea are o logica economica intr-o lume ce isi vede resursele epuizabile tot mai mici in raport cu cererea, in care conflictele, inclusiv militare, exista. Situatia exploziva din Orientul Mijlociu isi are, partial, originea in competitia marilor puteri pentru controlul resurselor de baza.
In Uniune avem un protectionism in crestere, care se manifesta acut in cazul utilitatilor publice (vezi cazul Endesa in Spania; Gaz de France si Suez in Franta etc).
Rusia este in prim-plan. Pe de o parte, detine considerabil din rezervele mondiale de titei si gaz natural. Pe de alta parte, dependenta Europei de Rusi
