Undeva in Tara Zarandului, pe Valea Ciunganilor, intre balarii si tufisuri, napadita de muschi, paianjeni si povesti batranesti, sade o ruina a ceea ce a fost odata moara mandra a unui mot, fugit de pe mosiile grofilor si devenit hot la drumul mare. Dupa ani de pribegie prin padurile Muntilor Zarandului, legendarul talhar Mantu nu a apucat sa se aseze la casa lui, dar traia din jafuri si exploatarea morii care mai sta si acum ca marturie a unor evenimente petrecute cu aproape 200 de ani in urma si care se pierd in ceata timpului. Doar povestile batranesti, transmise din tata-n fiu, salveaza in memorie o parte din faptele de pe acea vreme si le mai dau o unda de farmec de basm. Moara este situata la doi kilometri mai sus de satul hunedorean Ciungani. Se spune ca Mantu Haiducul nu a vrut sa o aseze mai aproape de sat, pentru ca nu avea incredere in oameni. In viata sa de pribeag prin padurile Tarii Zarandului, fusese tradat de mai multe ori chiar de oameni din ceata lui, asa ca nu mai avea deloc incredere in nimeni. "Bunicul meu imi povestea ca, ori de cate ori trecea seara, pe drum, pe langa moara, in primii ani dupa ce s-o asezat pa valea asta, Mantu pandea de la fereastra, ca sa vada daca nu cumva vin jandarii (potera) ca sa-l "intrebe de sanatate", sau sa nu fi fost careva sa vina sa-i ieie galbenii. O avut o oala-ntreaga de aur stransa de cand o fost lotru. Odata, cand pandea el ase, mosu' meu, copil p-atuncea, o intrat pa usa. Mantu s-o-ntors cu pusca cata el, c-avea pusca aproape. Mosu meu o luat-o la fuga dup-aia cat o putut de tare si ani buni n-o mai trecut pe langa mora lotrilor", spune Ioan Mates, ajuns acum aproape de 80 de ani, precizand ca "mosu" era, de fapt, strabunicul sau, nicidecum bunicul, asa cum am fost aproape convinsi la inceputul discutiei. Ruina dintre balarii Din mandra gospodarie a haiducului nu a mai ramas decat o parte din moara. O cl