Suntem în luna lui Rilke. Unul dintre cei mai importanţi poeţi ai lumii s-a născut în 4 decembrie 1875, la Praga, şi a murit în 29 decembrie 1926, la Muzot, în Elveţia. Zilele acestea se împlinesc, aşadar, 80 de ani de la moartea lui, timp în care nu numai că n-a fost uitat, dar şi-a câştigat un loc sigur în miezul celei mai pure lirici din literatura lumii. Dacă poezia ar fi ca aurul, a lui ar avea numărul maxim de carate.

Rilke a ieşit chiar din spaţiul literar, trecând în cel simbolic sau, în varianta nepoetică, în cel comercial: în ţările de limbă germană se vând, în decembrie, aşa numitele Adventskalender, calendare cu un fel de ferestruici care se deschid zilnic, pe timpul celor 4 săptămâni de dinaintea Crăciunului (Advent). Când deschizi o fereastră de calendar dai peste un poem din Engellider.

Nu cunosc un mod mai bun în care să-l comemorez şi să-l rememorez, de dragul cititorilor României literare, pe unul din poeţii mei favoriţi, decât încercând să-i traduc acum, în decembrie, câteva poeme, ştiu bine, intraductibile. (I.P.)

De spus la intrarea-n somn

Aş vrea s-adorm pe cineva în cânt,

alături să-i şed şi să-i fiu.

Aş vrea să te legăn, aş vrea să-ţi descânt,

să-ţi intru-n somn, să-ţi ies din somn târziu.

Aş vrea să fiu doar eu din casa toată

ce-ar şti: azi- noapte-a fost cam ger.

Aş vrea lăuntric sunet şi de-afar' să poată

urechea mea să prindă în tine şi în cer.

Se cheamă orologii-atunci când bat

şi poţi vedea al timpului afund deplin.

Mai trece-n stradă un străin bărbat

şi scoală un câine străin.

E linişte-apoi. Ochii larg i-am deschis,

privirea mea pe tine odihneşte;

şi-n ea te ţin gingaş şi t