Am mai vorbit şi cu alte prilejuri despre întîlnirile rare, dar cu atît mai preţioase, dintre omul de afaceri şi omul de artă, sau chiar dintre cel dintîi şi arta însăşi. O asemenea întîlnire, unică pînă acum prin profunzimea, prin durata şi prin amplitudinea ei, este cea de la Baia Mare care îi are ca protagonişti pe omul de afaceri Victor Florean şi pe artistul plastic Mircea Bochiş.

Victor Florean: la origine subinginer de mine, a intrat în afaceri în anul 1992, transformînd două grajduri ale unui fost C.A.P. în spaţii de tăiere şi de prelucrare a marmurei. Extinzîndu-se apoi şi la exploatarea şi la desfacerea acesteia, el a descoperit un lucru aparent foarte simplu: anume acela că materialul cu care lucrează nu este doar un bun economic, un produs industrial şi o simplă marfă, ci şi una dintre cele mai importante şi mai autoritare şanse pe care natura le-a oferit spiritului uman. Că marmura, dincolo de calităţile sale strict decorative şi higienice, este un adevărat depozit al umanităţii în care s-au strîns, de-a lungul a peste două milenii, gîndurile, frămîntările şi aspiraţiile sutelor de generaţii care s-au succedat în acest interval. Şi atunci s-a decis, asistat de Mircea Bochiş, să transfere şi în plan simbolic ceea ce pînă atunci avusese doar o expresie economică, iniţiind un simpozion de sculptură ambientală în marmură. Acest simpozion are deja vîrsta a nouă ediţii, interval în care Victor Florean a ajuns la concluzia, împreună cu acelaşi Mircea Bochiş, că un simplu simpozion, fără o altă finalitate şi fără un context mai larg, nu este decît o soluţie culturală provizorie şi insuficientă. Şi atunci a decis că singura formă instituţională din spaţiul culturii care ar putea asigura o altă logică şi o altă finalitate acestei acţiuni este realizarea, într-un termen mediu, a unui Muzeu de Artă Contemporană

Mircea Bochiş: în afara