Clubul Sportiv Dinamo Braşov a luat fiinţă pe 20 septembrie 1949 ca un al doilea club (după cel din Bucureşti) al Ministerului de Interne. Clubul poli-sportiv s-a pornit la drum cu şapte secţii: atletism, haltere, handbal, schi (cu schi alpin, fond şi sărituri) şi lupte libere. Din aceste secţii, până în primăvara acestui an au mai dăinuit numai handbalul, schiul, dar cu secţii separate pentru fiecare specialitate la care s-a adăugat şi biatlonul şi luptele libere. Pe parcurs, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, au mai fost şi unele mai sunt în continuare, baschet (5 ani), box (16 ani), fotbal (7 ani), hochei în două episoade (6 ani), motociclism (2 ani), volei (10 ani), ciclism (6 ani), patinaj viteză, în două episoade (13 ani), tir (1 an), scrimă (7 ani), gimnastică (6 ani), patinaj artistic (7 ani), precum şi cele care evoluează în prezent: judo, tenis, şah şi alpinism.
Ani de zile Clubul dinamovist era la concurenţă loială cu cluburi puternice braşovene precum Tractorul şi Steagul Roşu, care pe parcurs s-au desfiinţat. În prezent singurul club polivalent cu care s-ar putea întrece este cel al Clubului Sportiv Municipal, care se află la primii lui paşi în activitatea de performanţă.
De-a lungul timpului sportivii dinamovişti braşoveni au avut rezultate de excepţie la Jocurile Olimpice de vară şi la Campionatele mondiale. Să amintim numai medalia olimpică de bronz la J. O. de la Montreal din 1967 a luptătorului Stelică Morcov precum şi o medalie de aceeaşi culoare la ediţia din 1984 de la Los Angeles la judoka Mihai Cioc. În 1974 la Minsk la mondialele de la biatlon, Gheorghe Gârniţă a terminat pe poziţia a treia aceeaşi poziţie ocupând-o Gheorghe Mâţu în 1985. Un număr impresionant de antrenori emeriţi, sportivii, maeştri emeriţi, mari maeştri, maeştri, au făcut ca numele Dinamo să se pronunţe cu respect şi admiraţie.
Am făcut această succi
