Termopan e perceput, adesea cu autoironie, ca unul dintre cuvintele emblematice ale ultimilor 17 ani: devenit un fel de simbol al comodităţii şi al modernizării, ba chiar al bunăstării de tip occidental, este extrem de frecvent în comunicarea curentă (şi apare chiar în refrenul glumeţ al unui cântec: ,Termopane, termopane"). Într-un articol recent din Dilema veche (nr. 137, 8.09.2006), intitulat ,Capitala europeană a termopanelor", Mircea Vasilescu porneşte de la datele evidente ("Azi-dimineaţă, Google mi-a Ťdatť 856.000 de rezultate cînd am căutat cuvîntul Ťtermopanť şi 265.000 de rezultate pentru forma de plural") pentru a prevesti, în mod comic-hiperbolic, că "peste ani, nu se va mai vorbi, ca acum, despre Ťregimul Iliescuť şi Ťregimul Constantinescuť, ci - transpartinic şi apolitic - despre Ťera termopanuluiť"; autorul sugerează cu doctă ironie necesitatea unor "studii sistematice pe tema Ťtermopanul la româniť, în lipsa unor consemnări ale "contemporanilor termopanului". Mai mult, se vorbeşte chiar de "o mentalitate de tip termopan, în care mecanismul dominant este cel al înlocuirii". Au mai apărut şi alte comentarii pe această temă. De exemplu, Ovidiu Nahoi, în Evenimentul zilei (12.08.2006), tratează tot în cheie ironică moda actuală a cuvîntului şi semnificaţiile sale în revelarea unei anumite mentalităţi: "ŤTermopanť! Iată cuvântul magic ajuns pe buzele românilor, odată cu avântul construcţiilor. Iniţial, simbol al apartenenţei la clasa îmbogăţiţilor de tranziţie, geamul termo şi fonoizolant a devenit, odată cu creşterea ofertei şi scăderea preţului, emblema ieşirii românului simplu din starea de sărăcie". Se observă, în text, opoziţia între termenul încărcat de conotaţii populare (termopan) şi formula tehnică preferată de autor în planul judecăţii obiective (geamul termo şi fonoizolant).

Cuvîntul termopan e foarte recent în română şi nu