Candva, in timpurile in care ni se harazea Paradisul, concordia si armonia intre oameni, litera de lege parea a fi normalitatea. Firescul subinteles. Libertatea de a te hrani fizic si spiritual din binefacerile promise fara a-i cauza celuilalt vreun inconvenient; fara a-i tulbura existenta. Singura interdictie fiind aceea de a nu ceda ispitei raului, tentatiei de a te infrupta din consecintele ei. Astazi, regretul dupa Edenul pierdut este o floare rara intr-un lan cu spini pe care doar monahii si poetii sunt in stare sa-l exprime. Sau, cine mai stie?!
Pentru ca astazi, mai mult ca oricand, intoarcerea pe dos a societatilor totalitare, prin rasturnarea structurilor despotice care le-au guvernat, strigatul dupa libertatile totale - explicabil, in principiu, tocmai prin indelungile interdictii - impinge oamenii spre excese nejustificate. La noi, dupa 17 ani de revenire la un fel de normalitate, vedem, traim si citim despre astfel de manifestari greu de crezut sau de imaginat.
Nu avem pretentia de a ne substitui moralistilor sau autoritatilor responsabile cu pastrarea masurii lucrurilor, a respectarii reglementarilor legale, dar oare, rabufnirile mai mult sau mai putin justificate ale unora dintre semenii nostri nu aduc mai degraba a reminiscente tiranice, prin incalcare grosolana, voita, a unor reguli de convietuire pe care le acceptam cu totii pentru bunul mers al vietii? Sa ne amintim doar un aspect banal, vizibil in lunile premergatoare schimbarilor de dupa '90, privind reglementarile legii circulatiei cu care eram obisnuiti si pe care ni le asumam cand ne conduceam autoturismul. Lipsa de pe strada sau din intersectii a obisnuitului militian i-a stimulat pe unii conducatori auto sa-si faca propriile legi dupa care sa circule, ceea ce a condus la incalcari periculoase ale unor reguli elementare de convietuire... rutiera. Pana la aparitia noii uniforme de p
