Cind, in urma cu trei zile, imi exprimam indignarea fata de maniera salbatica in care mostenitorii PCR si-au aparat sistemul rasturnat in decembrie '89, au fost cititori care ne-au atras atentia ca sint probleme mai importante ce ar trebui tratate in acest colt de pagina. Ca Braila se confrunta cu lucruri foarte grave si ca zborul frint pe care citiva intelectuali romani erau pe cale sa-l faca dintr-o loja a Parlamentului in urma avintului socialist al extremistilor din PRM nu merita 2.000 de litere pe prima pagina a unui ziar. Nici condamnarea comunismului nu ar merita acest spatiu, caci, fireste, sint probleme mai grave, care ne afecteaza in mod direct.
Nu, nu intentionez sa pornesc o polemica cu cititorii nemultumiti - in fond, cite capete, atitea pareri. Totusi, intrebarile legate de ceea ce este si ce nu este semnificativ pentru fiecare dintre noi ori pentru o intreaga comunitate ne-ar putea pune in fata unui adevar de nezdruncinat: faptul ca sintem generatii care trecem prin momente, prin transformari istorice. Dupa mai mult de 40 de ani in care Romania a inghetat, izolata de istorie, intr-un gri-cenusiu tern, am trait si traim, conectati la efervescenta mondiala, clipe despre care se vorbeste ori se va vorbi cu "inainte" si "dupa": "Inainte de Revolutie" si "Dupa Revolutie", "Inainte de integrare" si "Dupa integrare"...
Poate ca, acaparati de goana cotidiana, riscam sa pierdem clipele in care sa contemplam spectacolul lumii, sa ratam secunda in care sa gindim ca, uite domnule, acesta este un eveniment ori un om care va face istorie. Dar macar atunci cind se iveste o zi ca cea de azi, putem sa ne intoarcem fata catre trecut si sa ne gindim o clipa la cei care, in urma cu 17 ani, au murit pentru ca noi sa scriem ori sa citim in tihna aceste rinduri. Sint cei care au scris o bucatica importanta din istorie.
Cind, in urma cu trei zile,
