Cred ca este momentul unui bilant al Comisiei. Cu ce sa incepem? In primul rand sa pornim cu interviul Rodicai Palade care a aparut in vara anului 2005 cu presedintele Traian Basescu. In acel interviu, dvs. intrebati care sunt motivele pentru care nu se pronunta imediat in chip ca­tegoric o condamnare a regimului comunist din Romania. Si cu acel prilej dadeati ca argumente Cartea neagra a comunismului, dar si cartea mea Stali­nism pentru eternitate, ca un act de acuzare in an­samblu. Pozitia presedintelui Basescu a fost: sigur, cunosc lucrarile, le apreciez, dar sunt punctele de vedere ale unor autori, nu sunt argumentele stiintifice de care am nevoie, ca produse de un grup de ganditori, deci de o comisie, care sa faca o imagine comprehensiva si in adancime a ceea ce a reprezentat regimul comunist. Presedintele Basescu facea o paralela cu Comisia Wiesel atunci. Dupa gafa presedintelui Ion Iliescu, care echivala su­ferinta poporului evreu, deci Holocaustul, cu su­fe­rin­te­le altor grupuri etnice, respectiv politice, inclusiv co­munistii in Europa dominata de nazisti, d-l Iliescu a decis sa infiinteze Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului in Romania, prezidata de Elie Wie­sel, care a produs Raportul final, publicat la Editura Polirom si aflat pe site-ul Presedintiei Romaniei. D-l Iliescu n-a avut in nevoie in momentul respectiv nici de o sesiune in care sa se discute in parlament acest lucru, ci a asumat Raportul ca document al statului roman, incheindu-se astfel capitolul negarii Holocaustului in Romania. Eu cred ca, din acest punct de vedere, ceea ce a facut Traian Basescu este un gest de mare curaj; in 17 ani de la revolutie nici un presedinte al Romaniei nu a initiat, dupa parerea mea, un asemenea proces structural de asumare a ce a insemnat co­munismul. Este usor sa spui intr-un interviu sau intr-o luare de pozitie: comunismul a fost malefic, comu