Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd mă gîndesc la New York, închid ochii şi văd Oraşul! Cum cîntă şi Frank (Sinatra, of course!), reluat de Liza (Minnelli, who else?!), "dacă dai lovitura aici, poţi da lovitura oriunde".
Aşa se face că m-am agăţat de-o aripă a avionului cu care-a plecat directorul TIFF (Mihai Chirilov) şi am putut să particip la "Talking about a Revolution: The New Wave in Romania Cinema", un eveniment coorganizat de Institutul Cultural Român de la NY în parteneriat cu Festivalul Transilvania, Tribeca Cinemas şi cu sprijinul CNC.
TRICOLORUL GĂURIT DE PE CANAL STREET
N-am fost numai noi: Tudor Giurgiu (fondatorul TIFF) şi Cătălin Mitulescu (autorul filmului propus de noi pentru Oscaruri, Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii) au ajuns şi ei, a doua zi, cu o cursă KLM - veche: adică n-au avut parte de acele monitoare micuţe şi de multi-choice-ul telecomenzii, pe care le-am lăudat într-un recent "3,14"...
Ca să-mi justific prezenţa, am contribuit la broşura evenimentului cu două cronici în engleză: una la Moartea domnului Lăzărescu, cealaltă la Legături bolnăvicioase. Erau şi singurele lungmetraje - din cele cinci prezentate - care n-aveau o legătură (nici măcar "bolnăvicioasă") cu Revoluţia; dar nici cele două programe de scurtmetraje (a cîte patru titluri, în ordine: Marilena de la P7, Ajutoare umanitare, Un cartuş de Kent şi un pachet de ţigări, Apartamentul; apoi Visul lui Liviu, Poveste la scara C, Trafic şi Cantonul) nu aveau. Selecţia a făcut-o (ca şi la TIFF) Chirilov şi, practic, singurii care au avut două filme în program au fost Cristian Nemescu, Constantin Popescu, Mitulescu (prezent, deci, cu un lungmetraj şi cu un scurt; Trafic a luat Palme dâOr în 2004 la Cannes) şi Cristi Puiu (Un cartuş... a luat Ursul de Aur în acelaşi an la Berlin). Singurul care a avut un titlu mai vechi (2001) este Hanno Höfer cu al său