Ieşind de la premiera Preview-ului, m-am amuzat spunîndu-le prietenilor că ies dintr-un spectacol. De la Centrul Naţional al Dansului, coregrafia şi interpretarea lui Manuel Pelmuş şi, într-o mai mare sau mai mică măsură, publicul.

Sub umbrela confesiunii unui "blocaj artistic" şi a unui monolog teoretic, Manuel Pelmuş stinge luminile, se aşază pe un scaun, în faţa noastră, ghicim noi din public (pentru că este beznă), şi începe să povestească traseul actului de creaţie din care s-a născut Preview: într-un cerc vicios de aşteptări şi intenţii, artistului i se spune în România că este prea vestic, în Vest este apreciat, dar neînţeles şi i se găseşte scuza că foloseşte probabil simboluri din spaţiul de la răsărit. De data aceasta, Manuel Pelmuş invită publicul să-şi deruleze propriul spectacol. Oferă ca punct de plecare şi reper pentru interpretul nevăzut definiţia Enciclopaedia Britannica a mişcării "ca o cooperare între fibre nervoase şi fibre musculare producînd mijloacele prin care un organism funcţionează în mediul înconjurător", iar scena este delimitată de consideraţii teoretice prin care, "dacă acceptăm definiţia dată a mişcării, atunci şi reversul este valabil - cînd mediul înconjurător intră în fibrilaţie şi se convulsionează, individul absoarbe mişcările, urmînd să le elibereze ulterior în alt spaţiu-timp". Cu luminile în continuare stinse, se ridică şi începe să ne explice unde şi la ce distanţă de diverse repere este poziţionat, cum este îmbrăcat, ce mişcări trasează în beznă corpul său.

Din public, nici nu ştiam dacă ar trebui să-l cred pe cuvînt sau nu. Oricît m-aş fi zgîit, nu se vedea nimic. Şi tocmai cînd indicaţiile de coregrafie începeau să devină puţin cam plictisitoare, interpretul reia explicaţiile: "Cînd am început să lucrez Preview, am scris în caietul de lucru, nu ştiu de ce, dar în engleză, ŤI’m not here»". După care tace