Venit pentru prima oara in Romania in 1994, pentru a intreprinde niste cercetari cu privire la arborele sau genealogic (desi de nationalitate germana, sustine ca are origine romana), Dieter Stanzeleit a infiintat la sfarsitul anului 1995 o companie ce activa in domeniul real-estate-ului, pentru ca, in 1997, sa se mute definitiv in tara noastra. Acum, cu aproape 10 ani mai tarziu, nu regreta in niciun fel aceasta decizie, chiar daca ea a insemnat ca de-a lungul timpului el sa fie nevoit sa traiasca in Romania singur, departe de familie - sotia, de care a si divortat, si cei doi copii, un baiat si o fata, ambii muzicieni de profesie. Pare insa ca s-a impacat de mult timp cu aceasta situatie si ca simplul fapt de a fi intr-o tara care ii e, intr-un fel, "acasa", este de ajuns pentru a duce o existenta implinita - in plus, in afara de calatoriile pe care le face in mod constant in Germania, mai sunt si vizitele celor doi copii, in locul de care se pare ca se simt, la fel ca tatal lor, destul de legati (in luna ianuarie, acestia au participat chiar la un concert de mare amploare, ce avea ca scop strangerea de fonduri).

"Mai sunt inca oameni care se calca pe picioare"

Aceasta afectiune autentica pentru tara noastra se bazeaza pe mai mult decat simplele legaturi genealogice care l-au adus aici (pe care, de altfel, le-ar fi putut da la o parte cu extrem de multa usurinta) - ea s-a sedimentat de-a lungul timpului, pe baza interactiunii directe cu romanii, care a dat nastere atat unor experiente neplacute, cat si unora care l-au legat iremediabil de "oamenii minunati, deschisi si onesti" pe care i-a intalnit in tara noastra. In ceea ce priveste primul gen de experiente, pomeneste in treacat de un om alaturi de care a lucrat, "care parea un miel, dar care s-a dovedit a fi un lup si un hot" - probabil manifestarea unei mentalitati comuniste reminescente