Atacul de la World Trade Center este o poveste fără sfîrşit. Ororile de la 11 septembrie încă emoţionează şi revoltă. Un număr în creştere de americani (79 de procente, comparativ cu 72 de procente acum un an) şi de europeni (66 de procente, în creştere faţă de 58 de procente în 2005) consideră terorismul internaţional o "ameninţare masivă" (conform unui sondaj efectuat de German Marshall Fund). Odată cu sfîrşitul războiului rece, umanitatea a crezut că se îndreaptă către o pace globală şi permanentă. Dar, în 2001, cursul evenimentelor a deraiat, iar astăzi nu mai au loc discuţii naive despre "sfîrşitul istoriei". Viaţa obişnuită învaţă să se adapteze la epoca post 11 septembrie. În ciuda îngrijorării generale, economia, după un scurt moment de încremenire, şi-a reluat tendinţele obişnuite, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Chiar şi cele mai vulnerabile industrii - traficul aerian şi turismul internaţional - au rate mari de creştere. Teama este un tovarăş constant de calătorie, nu însă şi panica. Deşi toţi simţim că există o ameninţare ascunsă, fiecare crede că nu el va fi cel lovit.

Neliniştea este prezentă peste tot. În presă, comemorarea a cinci ani de la atacurile din New York şi Washington s-a transformat într-o scenă de exorcism, cu Bush în rolul ţapului ispăşitor. Cînd atacurile şi ameninţările cresc, el este de vină. Cînd teroriştii comit atacuri criminale în orice colţ al lumii, el este de vină. Cînd izbucneşte războiul religios în Irak, cînd musulmanii din Maroc, Algeria, Afganistan şi Indonezia se omoară unii pe alţii, cînd Iranul construieşte arme nucleare, este vina lui Bush. El este cel care a susţinut războiul din Liban, care a instigat conflictul israeliano-palestinian, iar atunci cînd Putin aruncă Caucazul în aer sau foloseşte gazele naturale pentru a-i şantaja pe georgieni şi pe ucraineni, tot Bush este de vină, Kremlinul doar răspunde