Totul se învîrte în jurul petrolului. Intervenţia eşuată a Statelor Unite şi Marii Britanii în Orientul Mijlociu îşi găseşte motivaţiile în nisipul arab. Încă de la începutul secolului trecut, cînd Winston Churchill a schimbat propulsia navală pe bază de cărbune cu cea pe bază de petrol, puterile occidentale au început să se implice tot mai mult în Orientul Mijlociu, răsturnînd guverne şi acţionînd, de o parte sau de alta, în războaie care afectau "marele joc" al resurselor de energie.

Realitatea demonstrează tot mai limpede că la baza intervenţiei în Irak a stat petrolul. Preşedintele Bush le-a sugerat recent jurnaliştilor să-şi imagineze lumea peste 50 de ani. Nu se gîndea la viitorul ştiinţei şi al tehnologiei sau la o populaţie a planetei de nouă miliarde de locuitori şi nici la problemele care vor apărea din cauza schimbărilor climatice sau a bio-diversităţii. El se întreba dacă islamiştii vor controla resursele de petrol ale lumii.

Oricare vor fi grijile noastre în 50 de ani, aceasta sigur nu ar fi în capul listei de priorităţi. Şi chiar dacă ar fi fost o prioritate, înlăturarea lui Saddam Hussein pentru asigurarea rezervelor de petrol pentru viitor pare o strategie puţin plauzibilă. Totuşi, există o serie de dovezi că asta a fost motivaţia schimbării atenţiei de la căutarea lui Osama bin Laden la războiul din Irak.

Înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein a fost o idee mai veche din proiectul neoconservator pentru un Nou Secol American, care afirma încă din 1990 că Saddam era pe punctul de a pune stăpînire pe o "parte importantă din resursele mondiale de petrol". Vicepreşedintele Dick Cheney a repetat aceste temeri înaintea declanşării războiului din Irak, pretinzînd că Saddam Hussein a construit un important arsenal de arme de distrugere în masă "pentru a pune stăpînire pe o bună parte din rezervele mondiale de energie".

Răzb