Tiiinc-taaaanc-tiiinc-taaanc... De undeva din marginea satului, dintre valatucii de ceata, care acopereau casele ca o panza de paianjen, se auzea un tanguit rece.

Iubirea si sacrificiul unei copile au fost rasplatite. Tiiinc-taaaanc-tiiinc-taaanc... De undeva din marginea satului, dintre valatucii de ceata, care acopereau casele ca o panza de paianjen, se auzea un tanguit rece.

In curtea ultimei casute - cocosata de batranete - langa o vatra lucrau de zor un batran si o fetita. Fetita sa fi avut vreo 13-14 ani. Avea parul negru. Trupul firav, in contradictie cu bratele foarte puternice. Fata ii era acoperita de funingine. Dar cum ridica ochii sa se uite spre drum, doua albastrele rasareau de sub gene. Si totul se lumina.

Ileana isi sterse sudoarea de pe frunte cu maneca bluzei. Avea un nod in gat si parca niste lacrimi tot vroiau sa se nasca. Dar printr-o vointa de fier, alunga lacrimile. Se uita la bunicul ei, asa cum statea acolo cu picioarele in groapa aceea. Sarmanul era prea batran si nu mai avea putere sa stea in picioare. A sapat o groapa, cam pana la genunchi, si se aseza pe pamant. Asa putea sa-si foloseasca puterea bratelor si nu-i mai tremurau picioarele. Ea tinea fierul strans cu un cleste. Fierul acela, pe care il scosese din carbuni, avea culorile soarelui la apus. Si rosu, si galben si portocaliu. Fierbinte, dar pe duca. Bunicul sau ofta. Stiau amandoi de ce sunt atat de tacuti. Se auzea doar vaietul fierului zdrobit de baros, obligat sa ia o anumita forma. Dupa ce bunicul il batea bine pe toate partile, Ileana il arunca repede intr-o galetusa cu apa. Se nascuse o noua potcoava. Se topisera zapezile, si oamenii se pregateau sa mearga la camp. Ileana si Bunicul se trezisera de dimineata, chiar daca ieri muncisera pana ii lasase puterile, ca sa faca mai multe potcoave. Erau potcovari.

La Targ. Astazi, intr-un sat apropiat de-