Alexandru Dobrescu Istoria literaturii abunda in "coincidente". Poezia Amarata turturea, al carei motiv coboara din Fisiolog, probabil cea mai cunoscuta din cate au ramas de la Ienachita Vacarescu, a fost tradusa dintr-o culegere a grecului Atanasie Psalidas: "Amarata turturea/ Cand ramane singurea/ Caci sotia si-a rapus/ Jalea ei nu e de spus." etc. "Amarata turturica! de doua ori amarata! - exclama cu umor Hasdeu. Dupa ce moartea ti-a furat sotioara, apoi pe tine insati s-au apucat sa te fure poetii..." Si poetii nu s-au dezmintit: dupa ce o reproduce in Cantece de lume, Anton Pann o mai si prelucreaza in Spitalul amorului, iar basarabeanul Gheorghe Paun, mort de tanar la 1875, scrie si el Turturica, inceputa precum urmeaza:: "Amarata turturica/ Cand ramane singurica/ Si cand sotia isi rapune,/ Nu vra sa se mai imbune."

Ovid Densusianu a semnalat ca Dorul deplin al lui Iancu Vacarescu ("Ma sfarsesc, amar ma doare,/ Si n-am mila cui sa cer;/ Toate sunt nesimtitoare:/ Oameni, elementuri, cer." etc...) seamana izbitor cu Ma sfarsesc, amar ma doare de Costache Conachi ("Ma sfarsesc, amar ma doare!/ Mila n'am la cine cere,/ Toate sunt nesimtitoare,/ Toate-mi zic: mori in durere!" etc. ). Barbu Paris Mumuleanu a scris si el o poezie, Asupra despartirii, din care cel putin o strofa pare luata tot de la boerul moldovean:"Vai, amar dor, moriu in sila/ Si n-am mila cui sa cei,/ Toate sunt fara de mila, In zadar ajutori cei."

Despre poetul Enric Wintelhalder, austriacul stabilit in Tara Romaneasca, au auzit foarte putini. Insa el scosese, in 1846, un volum intitulat Flori de scaeti culese pe malul Dambovitei si prezentat cu simpatie de Gheorghe Asachi in Albina romaneasca, unde figura si Lumea: "Lumea e o fierarie:/ Noi lovim, santem loviti;/ Multi traiesc in veselie,/ Multi de soarta sant striviti.//Unul, rob fara-ndoiala,/ Altul iaras e tiran:/ Rab