Stenograma sedintei Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR din 30 martie 1977 este un docu­ment exceptional din mai multe puncte de vedere. In primul rand pentru ca teme de aceasta natura, mis­carea Goma, actele de disidenta ale lui Vlad Georgescu, nu sunt abordate de obicei in cadrul CPEx. Dar N. Ceausescu, evident enervat de amploarea adeziunilor la scrisoarea deschisa adresata conferintei post-Hel­sinki de la Belgrad si de aparenta ineficacitate a Securitatii, decide sa se treaca la masuri drastice la care vrea sa-i asocieze si pe ceilalti membri din condu­ce­rea superioara a partidului. In al doilea rand, acest document stabileste cu clari­ta­te responsabilitatile respective in declansarea represiunii. Nicolae Ceausescu este cel care decide arestarea lui Vlad Georgescu (“le-am dat aprobare sa-l aresteze”) si care preconizeaza condamnarea acestuia (“sa-l trintim 20-25 de ani si sa munceasca pentru a invata istoria mai bine”). Tot el este acela care “indica” Securitatii cum sa lichideze miscarea Goma (“... intrerupt telefonul, orice legaturi, cum in­cearca sa ia legatura cu ambasadorul, arestat public pentru spionaj si trimis in judecata. Fara nici un fel de discutie si cu toti sceilaltit care vor pro­ceda asa.”). Pentru semnatarii care nu se dezic: “sa fie pusi in colectivul de intreprindere in discutie, ju­decati si ce vor hotari muncitorii. Daca vor sa-i bata, sa-i bata”. Judecata “libera”, orchestrata si dirijata de “organele de securitate respective” si de “o comisie de partid in fiecare judet”. N. Ceausescu re­venea deci la o practica pe care el o cunostea bine din anii 1950, aceea a proceselor publice inscenate pen­tru demascarea “dusmanilor de clasa”. In al treilea rand, stenograma pune in lumina re­la­tiile de subordonare ale Securitatii, “bratul inarmat al re­volutiei”, fata de partid. N. Ceausescu este evident “con­ducatorul suprem”.