Sedinta respectiva a avut si meritul de a desparti apele de uscat si de a arata care sint partidele politice si politicienii ce au nostalgia comunismului sau care se situeaza, fara probleme de constiinta, in descendenta directa a comunismului ceausist. M-am gindit la mai multe variante de titlu pentru acest articol. Am intilnit in presa, intre timp, texte cu titluri memorabile: "Cimpanzeii rosii" (Cristian Tudor Popescu, in Gindul) sau "Conjuratia imbecililor" (Doru Buscu, in Cotidianul). M-am oprit, in cele din urma, la un titlu ce mi-a fost sugerat de o formulare a lui Andrei Pippidi in articolul sau din 22 (numarul de saptamina aceasta este exceptional, cu doua documente senzationale publicate de Mircea Berindei: procesul-verbal al unei sedinte CPEx din 1977, unde vedem cum Ceausescu cerea ca opozantii sa fie batuti si redusi la tacere si o mostra din scrisul Elenei Ceausescu, din care constatam ca Tovarasa nu era numai nula in chimie, dar pur si simplu scria ca o semi-analfabeta). Cancerul comunismului, asadar, in sensul ca, scrie Pippidi, "comunismul s-a incuibat ca un cancer greu de extirpat". Diagnostic confirmat zilele trecute, cu ocazia finalizarii si prezentarii raportului Comisiei Tismaneanu.
As dori, mai intii, sa semnalez superficialitatea, ignoranta si - adesea - reaua credinta cu care au tratat subiectul condamnarii comunismului o serie de animatori TV si de "lideri de opinie". Macar o parte din numele lor trebuie mentionate: Radu Moraru, Dan Diaconescu (amindoi, in top la "Zece pentru Romania"! Dumnezeule!), Madalin Ionescu, Mihai Gidea, Mircea Badea (delirant, iresponsabil si slugarnic fata de patronul postului, la asa-zisa lui revista a presei), animatori la care s-au produs tot soiul de ipochimeni, de la Octavian Paler (tot mai jalnic, si nu mai putem invoca drept scuza virsta lui inaintata) pina la Ion Cristoiu, pe care nimeni si nimic, s-ar
