Berlinul e trist iarna, cenuşiu, întunecat, sumbru, friguros, deprimant, locul perfect pentru studiu - cam aşa îl descriu locuitorii lui. Cînd trăieşti prima ta zi geroasă aici, le dai imediat dreptate. Oraşul se povesteşte pe sine în nuanţe de gri, întunericul vine mult prea repede, vîntul suflă uneori cumplit, oamenii sînt puţini pe străzi şi toţi grăbiţi. Dar de o lună încoace, Berlinul se schimbă: simţi asta de cum ieşi afară. Încet-încet, oraşul s-a împodobit. La ferestrele caselor din jur atîrnă acum luminiţele colorate, globurile, coroniţele, brăduţii şi steluţele din lemn. În curţi, Moş Crăciun, cu sacul în spinare, e gata să intre în case de Ajun, iar brazii uriaşi sînt deja împodobiţi. Deşi seara vine la fel de repede, vîntul bate la fel de tare, atmosfera e alta, griurile oraşului parcă nu mai sînt la fel, ci, dintr-odată, au devenit aurii, roşii, verzi, albastre. Iar oamenilor li se pare acum normal să meargă încet, să privească atent în jurul lor şi să se bucure. Odată ce din simplu trecător ai devenit spectator şi privitor al oraşului în culori, nu mai vrei să te întorci în casă: aşa că te sui în tramvai şi te laşi purtat către inima oraşului. Drumul lung îţi permite să priveşti în jur pe îndelete - totul este împodobit, în copaci sînt atîrnate cadouri mari şi luminoase, aproape fiecare clădire, ce altădată ţi se părea stingheră, tristă, acum e decorată cu steluţe şi multe alte forme "modelate" din beculeţe. La un moment dat, într-un loc care niciodată nu ţi-a atras atenţia prin nimic, vezi o roată uriaşă învîrtindu-se, apoi copii pe căluţii de lemn ai unui carusel şi multe, multe baloane colorate. E un parc de distracţii, într-un loc altădată întunecos, ignorat. Oraşul sărbătoreşte!

Călătoria pe care o faci apoi cu metroul - aşa-numitul S-bahn, ale cărui staţii vechi îţi amintesc uneori de micuţele gări de munte, dîndu-ţi de fiecare dată imp