În pragul Crăciunului, trebuie să fim fericiţi şi trebuie să o facem ignorând mizeria din jurul nostru. Pe cea morală mai ales. Mai trebuie să ne gândim şi la cei pentru care Sărbătorile În pragul Crăciunului, trebuie să fim fericiţi şi trebuie să o facem ignorând mizeria din jurul nostru. Pe cea morală mai ales. Mai trebuie să ne gândim şi la cei pentru care Sărbătorile înseamnă sărăcie, care tânjesc la o felie de cozonac, cărora bradul împodobit într-o casă caldă li se pare doar un vis frumos. Mai trebuie să ne amintim că unii dintre semenii noştri petrec Ziua Naşterii Domnului trişti, pe un pat de spital, sperând că în curând ştiinţa va face minuni şi nu vor mai exista boli incurabile sau că Dumnezeu le va aduce, odată cu marea Sărbătoare, şi vindecarea. Viaţa Acum, mai mult ca oricând, ar trebui ca lumea mondenă, acea parte a ei care un an întreg nu face decât să se afişeze în locuri publice defilând ostentativ doar pentru a fi observată că umblă numai cu lucruri de firmă, să-şi întoarcă faţa şi către cei nefericiţi. Să uite, măcar pentru o zi, de trufie, de ţopârlănia de a trăi doar pentru a se lăuda faţă de cei de care se vor a fi invidiaţi şi să lase nu 4.000 de euro, cât costă o geantă Hermes, ci măcar 40 de euro la o casă de copii. Sau de bătrâni. De oameni ale căror suflete sunt atât de curate, încât se mai pot bucura de o bomboană învelită în staniol, de o ciocolată cu lapte sau de un Moş Crăciun de jucărie care costă, la vânzătorii stradali, 15 lei Pe marile "vedete" ale neamului, acelea care "rup" uşile la televiziuni pentru a se da mărinimoase în emisiunile cu rating spectaculos, acelea care nu ies din casă fără ochelari de soare, de firmă, fără trei genţi, de firmă, fără limuzine la scară, de ultimă fiţă, dar şi fără prea mult caracter la "purtător", nu le veţi întâlni niciodată alături de oamenii defavorizaţi de Zeiţa Fortuna. Sau, dacă prin absurd