Masa de Sărbători, încărcată de specialităţi unice la comunităţile etnice din România Crăciunul se petrece încă împreună cu familia, se împodobeşte bradul şi se devorează o masă îngrijorător de copioasă, mai ales pentru cei care tocmai au ieşit destul de firavi din post. Este interesant de văzut ce tradiţii speciale mai sunt păstrate de minorităţile din România în această perioadă. Uca Marinescu povesteşte despre câteva dintre obiceiurile care i-au marcat copilăria, în Ardeal. Colindătorii merg din casă în casă, costumaţi în membrii Sfintei Familii, recreând momentul biblic al căutării unui adăpost pentru sfânta naştere. "Cântăreţii" sunt trataţi cu cozonac, cu multe feluri de prăjituri, mai puţin fructe şi pornesc mai departe. În a treia zi de Crăciun, băieţii merg pe la casele fetelor şi le "bat " cu un mănunchi de nuiele argintate sau aurite, urându-le în acest fel, oarecum "violent", multă sănătate. Specialităţile maghiare din porc sunt ceva mai condimentate, iar pentru caltaboşi se foloseşte o cantitate bunicică de orez. Supa de peşte este noutatea absolută pentru noi, fiind un preparat tradiţional de Crăciun, inclusiv la Budapesta. Coniacul armenesc, favoritul lui Winston Churchill "Crăciunul armenesc este pe 6 ianuarie, ne explică jazzmanul Harry Tavitian, pentru că armenii, primul popor creştinat oficial din istorie, au rămas fideli unui obicei care a fost părăsit treptat de celelalte popoare, începând cu romanii, pentru ca data să coincidă cu o sărbătoare păgână. "Aşadar, pe 25 decembrie, armenii sunt încă în post, aşa că se fac tradiţionalele sărmăluţe în foi de viţă cu condimente armeneşti şi stafide. În ianuarie, de Crăciun, vedetele mesei sunt o plăcintă cu ou, pe nume "Cata", şi "Anushaburul", un fel de colivă mai apoasă ("supă dulce" în armeană), făcută dintr-un grâu cu bobul mare. "Anushaburul" se fierbe o noapte întreagă, povesteşte Tavitian,