Colegii de breaslă ai "colindătorilor" de la metroul bucureştean au un repertoriu diferit pentru subteranele din Paris medici, avocaţi, muncitori în construcţii, patroni de restaurant, angajaţi la firme de IT, studenţi sau doctoranzi, un număr deloc neglijabil se ocupă cu cerşetoria.

Ora 14, metroul parizian, linia care duce spre Louvre. Un muzicant ambulant, cu tenul închis la culoare, umblă din vagon în vagon cu un casetofon şi un microfon. Dacă nu ar fi cântat româneşte, ai fi putut crede că este fie marocan, fie algerian. Din casetofon urlă melodia "Drumurile noastre", interpretată de Dan Spătaru. Play-back-ul nu este acceptat. Bărbatul dă drumul la microfon şi începe să cânte de ţi se rupe inima. Chiar şi dacă nu înţelegi versurile. Pentru că i se pare că nu i-a convins pe pasageri, apasă pe "foreward" şi începe să cânte mai multe melodii ale formaţiei O-Zone, cândva în topurile din Germania şi Franţa. Într-un pahar luat de la vreun fast-food parizian strânge banii. La auzul unei întrebări în limba română se grăbeşte să coboare din metrou. Adolescenţi români de 16-17 ani nu păstrează tradiţia lăutarească a cântatului live. Dau drumul la casetofon, înjură în româneşte cu zâmbetul pe buze, că tot nu înţelege nimeni, iar la finalul manelei cer pasagerilor din metrou recompensa pentru prestaţie. Cine îi cunoaşte ştie că cerşetorii şi-au împărţit teritoriile. Fiecare linie de metrou cu reţeaua ei.

Manele pe post de muzică tradiţională în restaurantele româneşti

Românii parizieni care vor să petreacă Sărbătoarea Crăciunului franţuzeşte, adică la restaurant, dar mâncând româneşte, au la alegere trei localuri. Restaurantul Doina, lângă Turnul Eiffel, îşi aşteaptă clienţii cu muzică românească şi, pe alocuri, influenţe de manea, pentru a încălzi atmosfera.

Vitrina aminteşte de restaurantele de stat de pe vremuri: Florin Piersic şi Stela Popescu câ