Hameiul . (Humulus lupulus). "Imigrant" venit din Orientul apropiat, aduce cu el si "calmul" de-acolo: relaxare, somn bun, dar si echilibrul problemelor sexuale.
Demult, in satele de campie, hameiul facea parte din jocurile copiilor. Primavara, cand rasar din pamant, tulpinile acoperite cu perisori firavi si incarligati par sa aiba un singur tel: sa gaseasca un suport cat mai apropiat, pe care sa se catere tot mai sus, spre lumina. Iar daca atunci cand ating o inaltime de aproape un metru, in apropierea lor se infige o prajina de lemn, planta reactioneaza fara intarziere: se intinde spre suport din toate puterile, facand prin aer acrobatii. Dar spectacolul este abia la inceput. Daca suportul se muta in partea opusa, planta se reorienteaza in spatiu, se rasuceste si in cateva ore se incolaceste pe arac. Un simt al orientarii atat de prodigios nu putea sa nu nasca povesti. Oare hameiul este o planta cu ochi? Asa se explica de ce in vechime, oamenii credeau ca hameiul e pazit de zane si spiridusi, ca hipnotizeaza si te face sa dormi? S-ar putea. Din multiplele insusiri medicinale ale plantei cea mai importanta este puterea ei de a induce somnul si echilibrul senzorial.
Denumirea
Numele latin al hameiului, humulus, vine de la humus, adica pamant, si asta pentru ca ii place la nebunie pamantul umed. Iar lupulus, care inseamna lupisor, exprima, de fapt, felul cum "ataca" el alte plante - exact ca un lup -, incolacindu-se pe ele.
Ce folosim de la hamei
De la hamei se folosesc florile femele, care au forma unor mici conuri de culoare verde, cu un miros specific, usor amarui, dat de uleiurile volatile pe care le contin. Asa-numitele "conuri de hamei" se recolteaza de pe plantatii speciale, iar la noi in tara le gasim in magazinele de tip Plafar sub forma de ceai. Pentru a avea valoarea terapeutica maxima, florile de hame
