Prietenii noştri au fost mereu întreprinzători. Nu s-au speriat de adierile schimbărilor. Au ştiut întotdeauna, cu cinci minute mai repede ce e de făcut! Au fost printre primii, care au îndrăznit să deschidă o afacere. Pe când ceilalţi se chinuiau să facă trecerea de la vechiul regim, la noua noastră democraţie originală, ei deja aveau actele depuse la Primărie, pentru aprobare. Nu s-au speriat de maldărele de hârtii, acte, xeroxuri, alergături şi alte minuni ce trebuiau adunate pentru dosarul ce aducea cu un pas mai aproape independenţa financiară, bunăstarea. Au muncit zi şi noapte… Au schimbat maşina cu una mai bună, străină. Au schimbat apartamentul cu unul mai mare şi l-au modificat de nu l-ar fi recunoscut nici proiectantul… Au schimbat aparatura electrocasnică. Maşină de spălat automată, frigider imens care "vorbeşte" şi se dezgheaţă singur, după ce că omoară şi microbii…, cuptor cu microunde şi tot ce trebuie sau nu într- o bucătărie… Anii au trecut şi afacerile au început să scârţâie, dar ei n-au clacat. Au putut să facă următorul pas… Unul mare, mare de tot. Au vândut maşina, au pus bănuţ peste bănuţ şi la ultima lor vizită nu ne-au spus că nu ne mai vedem săptămâna viitoare… De atunci au trecut câteva luni bune. Graţie tehnicii moderne am putut vorbi cu ei la telefon sau prin messenger, aşa de parcă am fi vorbit în aceeaşi cameră…, deşi ei sunt în ţara lui Don Quijote. Dar nu se luptă cu morile de vânt, ci cu dorul de ţară, de rude şi de prieteni. Le este dor…, mai varsă câte o lacrimă, dar sunt puternici şi rezistă. Povestesc despre frumuseţile patriei adoptive, despre traiul de acolo, unde au mai fost, ce au mai văzut… Dacă îi întrebi ce lucrează, unde şi cât, doar atâta spun că nicăieri nu-i uşor, dar e bine. Merită. Când vor învăţa spaniola? Nu se ştie. Degeaba zici Hola! }i se răspunde: Bună! Parcă ai fi în România!

Erika MARGINEAN

Pri