Sansa a inceput sa aiba la noi un sens mai mult peiorativ. A avea sansa sau sansa din urma, adica ultima sansa, a devenit, din pacate, un lucru comun. Este ca si cum ai vorbi de rotatia zilei si a noptii. Un lucru obisnuit devine banal, isi pierde sensul real. Asa se pare ca se intampla si cu sansa proiectului Legii ANI. N-a fost sa fie cum a vrut Guvernul. Sau cum a propus Monica Macovei. ANI a fost amendata de Camera Deputatilor, care a eliminat anumite prevederi-cheie. Senatul, in loc sa limpezeasca situatia, a blocat dezbaterile pana in februarie 2007, ratand astfel sansa de a incheia anul cu un obiectiv in masura sa dea satisfactie comisarilor CE. Adoptarea Legii ANI a fost solicitata si de seful statului in plenul Senatului, invocand faptul ca inaltii oficiali europeni sunt nemultumiti. Parlamentarii si-au pus palma-n fund si au plecat in vacanta. Este posibil ca presedintele sa fi auzit de o scrisoare trimisa de Olli Rehn premierului Tariceanu prin care ii solicita sa intervina in dezbaterea din Senat a legii pentru a fi adoptata in varianta nemutilata. Vinerea trecuta, primul-ministru a confirmat faptul ca a primit o astfel de solicitare la mijlocul lunii, cu patru zile inainte de condamnarea comunismului. Nu conteaza ce i-a raspuns Tariceanu lui Rehn, ci faptul ca la Bruxelles se monitorizeaza in continuare evolutia reformelor din Romania - Legea ANI fiind una dintre restantele angajamentului luat fata de UE. Ma opresc acum doar la indiferenta manifestata de parlamentari fata de un proiect legislativ de importanta capitala pentru tara. Se demonstreaza inca o data faptul ca nu exista o determinare politica atunci cand interesul national o cere. S-a plecat in vacanta lasandu-se de izbeliste o lege ce va fi atent urmarita in cadrul Mecanismului de Verificare care va fi creat in aceste zile. De ce manifesta senatorii un asemenea dezinteres? Cum de a fost posibi