Grigore Cartianu: "America nu mai e de mult . In schimb, Romania e pe punctul de a deveni".
Peste cinci zile, granita Uniunii Europene se va muta de pe Tisa pe Prut. Peste cinci zile, vom fi o natiune cu un statut nesperat timp de jumatate de secol: parte a marii Uniuni Europene. Peste cinci zile, comunismul canceros va deveni, in sfarsit, amintire.
Pacat ca nu mai traieste bunica-mea, care in vara lui ‘88, de la inaltimea celor 88 de ani ai sai, nu se ferea sa se roage, rezemata in bastonul ei de maharajah al ulitei: "Tine-ma, Doamne, sa-l vad mort pe Ceausescu!".
Ca om care traise sub mai multe dictaturi, nu o interesa, de fapt, moartea Ceausescului, ci prabusirea acestuia de la putere. Or, in acea vara a lui ‘88, singura speranta de a scapa de "stejarul din Scornicesti" parea a fi sfarsitul biologic al acestuia, iar spaima suprema - zvonul subversiv ca-si lungeste viata band "apa vie" adusa din China.
Biata bunica-mea n-a mai apucat sa vada cum arata Romania fara Ceausescu. S-a prapadit cu cateva luni inainte de sfarsitul violent al acestuia.
I-au supravietuit, in schimb, 23 de milioane de romani. 23 de milioane de sperante: gata cu viata de lagar, de-acum vom trai intr-o lume libera! Dezamagirea a fost insa crunta. Aveau, intr-adevar, pasaportul in buzunar, dar in fata lor s-au ridicat alte bariere: vizele, asigurarile, decalajul economic.
A fost nevoie de un al doilea soc, cel al inlocuirii "tatucului" Iliescu cu pro-occidentalul Emil Constantinescu, pentru ca planeta sa-si aminteasca iarasi de noi. Si sa-si faca planuri serioase cu noi.
Semnalele politice au dinamizat spectrul economic, astfel incat au inceput sa curga bani spre Romania. Sigur, de la ospat n-au lipsit nici hienele tranzitiei, specializate in deturnarea fondurilor de orice fel.
Dar fluxul financiar
